This site uses cookies.
Some of these cookies are essential to the operation of the site,
while others help to improve your experience by providing insights into how the site is being used.
For more information, please see the ProZ.com privacy policy.
Freelance translator and/or interpreter, Verified site user
Data security
This person has a SecurePRO™ card. Because this person is not a ProZ.com Plus subscriber, to view his or her SecurePRO™ card you must be a ProZ.com Business member or Plus subscriber.
Affiliations
This person is not affiliated with any business or Blue Board record at ProZ.com.
Source text - Spanish Al fin, su marido se cansó de quedar bien con ella y se fue a quedar bien con alguien más.
Los primeros días Ofelia sintió la soledad como un cuchillo y se tuvo tanta pena que andaba por la casa a ratos ruborizada y a ratos pálida. [...]
Un día cambió los cuadros de pared, otro regaló sillas del comedor que de tanto ser modernas pasaron de moda. [...]. Al último arremetió contra su sala, segura de que urgía cambiar la tela de los sillones.
El tapicero llegó al mismo tiempo en que le entregaron por escrito la petición formal de divorcio. La puso a un lado para pensar en cosas más tangibles que el desamor en ocho letras. Trajinó en un muestrario buscando un color nuevo y cuando se decidió por el verde pálido el tapicero llamó a dos ayudantes que levantaron los muebles rumbo al taller.
[...] Ofelia los vio irse y siguió con la mirada el rastro de cositas que iban saliendo de entre los cojines: un botón, dos alfileres, una pluma que ya no pintaba, unas llaves de quién sabe dónde, un boleto de Bellas Artes que nunca encontraron a tiempo para llegar a la función, el rabo de unos anteojos, dos almendras que fueron botana y un papelito color de rosa, doblado en cuatro, que Ofelia recogió con el mismo sosiego con que había ido recogiendo los demás triques.
Lo abrió. Tenía escrito un recado con letras grandes e imprecisas que decía: «Corazón: has lo que lo que tu quieras, lo que mas quieras, has lo que tu decidas, has lo que mas te convenga, has lo que sientas mejor para todos».
«¿Has?», dijo Ofelia en voz alta. ¿Su marido se había ido con una mujer que escribía «haz» de hacer como «has» de haber? ¿Con una que no le ponía el acento a «tú» el pronombre y lo volvía «tu» el adjetivo? ¿Con alguien capaz de confundir el «más» de cantidad con el «mas» de no obstante?
La ortografía es una forma sutil de la elegancia de alma, quien no la tiene puede vivir en donde se le dé la gana.
Según el pliego que debía firmar, la causa del divorcio era incompatibilidad de caracteres. «Nada más cierto», pensó ella. «La ortografía es carácter». Firmó.
Translation - Romanian Până la urmă, soţul ei s-a plictisit să fie drăguţ cu ea şi s-a dus să fie drăguţ cu altcineva.
În primele zile, Ofelia resimţea singurătatea precum un cuţit şi îi era atât de milă de ea însăşi încât umbla prin casă ba îmbujorată, ba palidă. [...]
Într-o zi a schimbat tablourile de pe pereţi, în alta a făcut cadou scaunele pe care stăteau la masă fiindcă ajunseseră să nu mai fie la modă de cât de moderne fuseseră. [...] În final a pornit războiul împotriva sufrageriei, convinsă fiind că trebuia să schimbe urgent tapiţeria fotoliilor.
Tapiţerul a nimerit exact în momentul în care i-a venit cererea oficială de divorţ. A lăsat-o deoparte, ca să se poată gândi la lucruri mai tangibile decât dispariţia iubirii în şase litere. A tot răsfoit mostrele căutând o culoare nouă şi când a ales un verde pal tapiţerul şi-a chemat două ajutoare care au luat mobilele să le ducă la atelier.
[...] Ofelia i-a văzut plecând şi a urmărit cu privirea şiragul de mărunţişuri care cădeau dintre perne: un nasture, două ace, un stilou care nu mai scria, nişte chei despre care nu mai ştia de unde sunt, un bilet pentru un spectacol la sala Bellas Artes pe care nu-l găsiseră la timp ca să meargă la reprezentaţie, un braţ de la o pereche de ochelari, două migdale de când au ronţăit ceva şi o hârtiuţă de culoare roz, împăturită în patru, pe care Ofelia a strâns-o cu aceeaşi grijă cu care strânsese toate celelalte fleacuri.
A despăturit-o. Pe ea era scris un mesaj cu litere mari şi nesigure care spunea aşa: "Drăguţule, fă ce vrei tu, ceţi doreşti tu m-ai mult, fă ce hotărăşti tu, fă ceţi convine m-ai mult, fă ce simţi că e m-ai bine ca să fi mulţumit tu şi toată lumea".
"Ceţi ?", spuse Ofelia cu glas tare. Soţul ei plecase cu o femeie care scria "ceţi" în loc de "ce-ţi" ? Cu o femeie care nu punea doi de "i" la "să fii" şi lăsa verbul la infinitiv ? Cu o persoană capabilă să confunde adverbul "mai" cu pronumele legat prin cratimă de auxiliar "m-ai" ?
Ortografia e o formă subtilă a eleganţei sufleteşti, cui îi lipseşte poate să trăiască acolo unde are chef.
Conform documentului pe care trebuia să-l semneze, cauza divorţului era incompatibilitatea de caracter. "Perfect adevărat", s-a gândit. "Ortografia ţine de caracter". A semnat.
Spanish to Romanian (Romanian Ministry of Justice) French to Romanian (Romanian Ministry of Justice) English to Romanian (Romanian Ministry of Culture - Central Commission for Granting Translator Certificates)
Ioana Daia 
Expertise 