| Páxinas no tema: < [1 2 3 4 5 6] > | Alegere forma juridica - PFA, SRL... Persoa que publicou o fío: Mihaela Sima
|
|---|
Cristiana Coblis 
Romania
Local time: 13:13
Membro (2004)
English to Romanian
+ ...
| modele frumoase, dar neaplicabile practic | Jan 17, 2009 |
Adaug şi eu mulţumiri colegei rosemetei care a surprins şi a trăit toate peripeţiile legislativo-birocratice prin care au trecut traducătorii în ultimii câţiva ani. Mesajul ei surprinde experienţa reală a multor traducători cu care am discutat în alte localităţi, nu e un fenomen localizat, aşa cum presupune Ovidiu, deoarece actele legislative respective sunt naţionale (şi s-au aplicat şi în Constanţa cu siguranţă)
Vreau insa sa atrag atentia asupra unui aspect. Acest gen de initiativa legislativa pe care si-o doreste Ovidiu, mie personal mi se pare (poate sint eu paranoic) ca ascunde anumite interese. E ceva gen "baietii destepti" care au infiintat asociatii profesionale pentru "cauze nobile", desigur "numai" in interesul membrilor, iar acum iau taxe peste taxe de la acestia, cotizatii membru, taxe examene, publicatii contra cost, etc. Membrilor li s-au impus conditii noi de autorizare daca doresc sa functioneze in continuare, li s-a impus absolvirea unor cursuri profesionale contra cost (pe niste sume deloc de neglijat) organizate de cine altcineva decit de asociatia profesionala cit si multe alte asemenea smecherii prin care se fac bani frumosi. Pe scurt, asociatia profesionala a devenit o afacere banoasa pusa pe picioare de niste "baieti destepti" care au profitat de naivitatea si lipsa de reactie a celor care profesau in domeniul respectiv. Sper sa ma insel dar am impresia ca unii cam viseaza sa copie niste modele deja existente in Romania si de care, cei care au fost nevoiti sa se inscrie (si sa cotizeze), sint total nemultumiti.
Da, asta pare a fi interpretarea pe care o dau cei mai mulţi acestor inviţiative. Deşi nu voi fi la fel de plastică în exprimare, într-adevăr, propunerea pare să vizeze închiderea profesiei, mai precis a unei părţi a acesteia. Având în vedere că mulţi (aproape 50% din traducători, din câte ştiu o pondere mai mare din traducătorii autorizaţi) activează part-time, e uşor de presupus că aceştia nu vor fi interesaţi şi nu-şi vor permite costurile închiderii profesiei. Cred că reautorizarea din 2005 a fost un exemplu elocvent că majoritatea nu îşi pot permite şi nu doresc să plătească costurile unor schimbări legislative. Consecinţele sunt destul de uşor de imaginat. Încă nu am întâlnit pe nimeni care să fie de acord cu o astfel de măsură, de la traducători angajaţi şi traducători full-time până la profesori universitari formatori de traducători şi interpreţi.
Mai mult, propunerea lui Ovidiu e şi destul de amuzantă, pentru că, pe lângă introducerea unui monopol pe acel segment al pieţei, să-l rotunjim cu generozitate la 15% din piaţa traducerilor, ar permite totuşi traducătorilor autorizaţi să muşte din felia mare a traducerilor de alte specialităţi, reversul nefiind valabil Acest lucru se întâmplă şi în prezent, deci lucrurile nu s-ar schimba cam deloc, cu excepţia faptului că, în condiţiile în care segmentul de piaţă al traducerilor legalizate pare că se contractă din cauze naturale, traducătorilor autorizaţi li s-ar impune nişte costuri obligatorii anuale mari pentru privilegiul de a avea o ştampilă pe care o au deja acum, fără acele costuri.
Într-adevăr modelul se bazează pe altele binecunoscute, însă paralela se împotmoleşte destul de rapid pentru că mulţi traducători autorizaţi, de exemplu pe limbi rare, nu pot trăi numai din traduceri, dar piaţa nu poate trăi fără ei, dacă aceştia ar fi obligaţi să achite costuri uriaşe pentru toate lucrurile de mai sus în regim obligatoriu, s-ar abţine sau costurile unei traduceri în estonă ar deveni astronomice şi clienţii s-ar orienta spre traducători din alte ţări. Să nu uităm că orice traducător autorizat în UE poate obţine autorizaţie la noi în baza legislaţiei europene şi naţionale. Evident, legat de situaţia europeană şi mai ales din centrul şi estul Europei, trebuie să adăugăm că impunerea unor costuri obligatorii anuale mari poate să scadă competitivitatea traducătorilor români pe piaţa globală, aşa cum s-a întâmplat în unele ţări nordice, unde impozitele sunt atât de mari, încât toate preţurile sunt imense, inclusiv la traduceri, faţă de tarifele traducătorilor pe aceleaşi combinaţii de limbi din alte ţări. Îmi amintesc de o povestioară a unui coleg lituanian care căuta disperat un traducător pe combinaţia engleză>islandeză. După nenumărate încercări, a găsit unul disponibil care i-a spus că, având în vedere că e dintr-o ţară mai săracă, îi lasă preţul la 0,24 eurocenţi pe cuvânt. Bietul lituanian era să cadă de pe scaun! Cam asta produce taxarea şi impozitarea excesivă.
Nu sunt expertă în activitatea altor profesii, dar cred că modelul la notari, arhitecţi sau contabili funcţionează pentru că ei nu sunt împărţiţi pe perechi de limbi, cu cerere diferită, ci au o activitate comună şi general valabilă cu consecinţe importante asupra societăţii. Activitatea contabilă sau notarială e profitabilă pentru cei care o practică şi modelele închise de organizare asigură o maximizare a profiturilor pentru unii, excluzând alţi profesionişti pe motive de multe ori arbitrare (ex: nu sunt posturi de notar) sau prin ridicarea unor pierdici în calea accesului şi liberei practici a profesiei. Nu se poate spune acelaşi lucru despre activitatea de traduceri autorizate, care nu e profitabilă pentru toţi traducătorii, altfel nu ar fi aproape 50% care s-o practice part-time sau ocazional Încărcarea cu taxe suplimentare a acestora ar avea ca rezultat scoaterea lor de pe piaţă. Nu am mai auzit încă pe cineva care să viseze la taxe suplimentare.
Diferenţele sunt însă majore faţă de alte profesii. Un traducător nu va muri niciodată de foame, oricât de grele vor fi timpurile, tot vor exista oameni care să fugă de sărăcie în alte ţări şi vor avea nevoie de traduceri şi în ţara de baştină şi în cea adoptivă, tot vor exista infractori care vor avea nevoie de traduceri, tot vor exista întâlniri şi activităţi internaţionale care vor necesita traducători şi interpreţi, iar dacă un producător vinde 2 sau 3.000.000 de microunde pe an, manualele tehnice tot trebuie traduse. Însă nu este cert că într-o situaţie de recesiune, traducătorul autorizat va putea trăi numai din traduceri autorizate atât de bine, încât să plătească şi nişte taxe suplimentare pentru lucruri la care are acum acces (aproape) gratis. În plus, un traducător poate practica în orice ţară doreşte. Un avocat, un notar sau un contabil nu poate practica în altă ţară din cauză că pâinea lui e, practic, legislaţia naţională. Dacă profesia e suprareglementată într-o ţară, nimic nu-l împiedică pe traducător să se mute în altă ţară, unde plăteşte mai puţin pentru privilegiul de a traduce (mulţi traducători care nu au familii şi obligaţii fac asta şi aleg ţări în care au condiţii fiscale mai avantajoase.) şi probabil va putea chiar să-şi păstreze majoritatea clienţilor. Un notar sau un contabil care se mută în altă ţară pierde aproape tot şi o ia de la zero, cum se spune, de jos.
Cu directiva serviciilor însă e puţin probabil că se va putea întâmpla aşa ceva. Trebuie să ne facem griji cu privire la alte probleme, dar nu la aceasta.
[Editat la 2009-01-17 19:32 GMT]
| | | | Liviu-Lee Roth
United States
Local time: 06:13
Romanian to English
+ ...
| pozitia unui observator neutru/replica lui Ovidiu | Jan 18, 2009 |
Dragi colegi,
am urmarit cu mult interes dezbaterea voastra pe aceasta tema, si m-am abtinut de la orice comentariu fiindca sunt plecat din tara de peste 23 de ani nu am mai vizitat Romania din 1996, deci sunt rupt de realitatea concreta, de zi-cu-zi. Ca observator neutru, fara nici o agenda, as avea de de facut cateva observatii cu privire la cele postate de Ovidiu;
- avantajul colaborarii cu notariatele; lasand de-o parte datele furnizate de Cristiana (volum relativ redus d... See more Dragi colegi,
am urmarit cu mult interes dezbaterea voastra pe aceasta tema, si m-am abtinut de la orice comentariu fiindca sunt plecat din tara de peste 23 de ani nu am mai vizitat Romania din 1996, deci sunt rupt de realitatea concreta, de zi-cu-zi. Ca observator neutru, fara nici o agenda, as avea de de facut cateva observatii cu privire la cele postate de Ovidiu;
- avantajul colaborarii cu notariatele; lasand de-o parte datele furnizate de Cristiana (volum relativ redus de lucru cu notariatele), propunerea ta mi se pare nerealizabila practic; fiecare notariat ar trebui sa aiba traducatori de engleza, germana, spaniola, franceza, italiana, rusa dar si de limbi exotice -chineza, vietnameza, araba,etc.; as dori sa vad notariatul din Dudestii-de-Vale cu o armata de traducatori afiliati....
- traducatorul trebuie sa verifice autenticitatea actului- o alta aberatie (care, se pare ca este reglementata de lege); nu ar fi mai simplu daca persoana fizica sau juridica ar autentifica intai actul la notariat, iar traducatorul autentifica exactitate traducerii; nu cred ca este normal ca acest lucru sa fie atributia traducatorului; (inchipiuti-va ca un client se prezinta la traducator cu un fals bine executat si traducatorul nu isi da seama ca traduce un fals; conform legii in vigoare traducatorul va fi tras la raspundere pentru ca a tradus un document fals)
- notariatele ne "acopera"- nu vad ce-l impiedica pe traducator sa-l oblige pe client, la primirea comenzii, sa semneze copia documentului de tradus (semnatura,data si felul documentului)- nu este nevoie de un notar pt.asta.
- traduceri primite via internet; mi se pare absolut normal- nu este de competenta traducatorului sa analizeze documentul (atunci ar trebui sa-si schimbe denumirea in notar/politist/criminalist,etc/traducator). Personal am primit spre traducere un document emis in Rep.Moldova fiind necersar ziua urmatoare la un tribunal din Florida (eu locuiesc in Philadelphia, la 2000 km.), si in aceeasi zi serviciul de imigratie din Chicago mi-a solicitat traducerea unui act de nastere romanesc. Incearca sa-ti inchipui aplicarea principiilor din Romania! Unde este simtul practic? Daca documentele au fost false, bravo lor! Este de competenta avocatilor, procurorilor, politiei, judecatorului, notarilor etc. sa stabileasca autenticitatea- nu a traducatorului!
- am tot respectul pt.notarii din Romania, unii, fosti colegi de facultate si stiu ca toata lumea este revoltata cu sistemul american, unde un notar poate fi si un absolvent de liceu, daca nu are antecedente penale!!! Intr-adevar aici notarul autentifica semnatura ...semnatarului si il intereseaza mai putin continutul (lucru surprinzator pt.europeni).
In concluzie, cred ca traducatorul trebuie sa se concentreze asupra traducerii si nu asupra starii administrativo-legale a actului de tradus.
Cu respect,
Liviu ▲ Collapse
| | | | | Uneori, în România, ceasurile ticăie altfel... | Jan 18, 2009 |
lee roth wrote:
- traducatorul trebuie sa verifice autenticitatea actului- o alta aberatie (care, se pare ca este reglementata de lege); nu ar fi mai simplu daca persoana fizica sau juridica ar autentifica intai actul la notariat, iar traducatorul autentifica exactitate traducerii; nu cred ca este normal ca acest lucru sa fie atributia traducatorului; (inchipiuti-va ca un client se prezinta la traducator cu un fals bine executat si traducatorul nu isi da seama ca traduce un fals; conform legii in vigoare traducatorul va fi tras la raspundere pentru ca a tradus un document fals)
- traduceri primite via internet; mi se pare absolut normal- nu este de competenta traducatorului sa analizeze documentul (atunci ar trebui sa-si schimbe denumirea in notar/politist/criminalist,etc/traducator). Personal am primit spre traducere un document emis in Rep.Moldova fiind necersar ziua urmatoare la un tribunal din Florida (eu locuiesc in Philadelphia, la 2000 km.), si in aceeasi zi serviciul de imigratie din Chicago mi-a solicitat traducerea unui act de nastere romanesc. Incearca sa-ti inchipui aplicarea principiilor din Romania! Unde este simtul practic? Daca documentele au fost false, bravo lor! Este de competenta avocatilor, procurorilor, politiei, judecatorului, notarilor etc. sa stabileasca autenticitatea- nu a traducatorului!
- Intr-adevar aici notarul autentifica semnatura ...semnatarului si il intereseaza mai putin continutul (lucru surprinzator pt.europeni).
In concluzie, cred ca traducatorul trebuie sa se concentreze asupra traducerii si nu asupra starii administrativo-legale a actului de tradus.
Cu respect,
Liviu
Dragă Lee,
am mai discutat recent despre aceste aspecte. Ele sunt valabile pretutindeni în lume. Traducătorii autorizaţii legalizează (nu autentifică!) propria traducere, iar notarul supralegalizează semnătura traducătorului (nu autentifică documentul în sine, despre al cărui conţinut redactat în limba sursă oricum n-are habar). Din acest motiv, după cum la fel am mai discutat în alte rânduri, eu aş lupta pentru renunţarea la supralegalizarea notarului (cu excepţia cazurilor în care documentele trebuie apostilate). O asemenea procedură simplificată ar scuti lumea şi de alergături inutile şi de bani aruncaţi pe geam.
Am fost contrazis atunci de către colegi cu experienţe negative (acte falsificate primite spre traducere). Am înţeles motivele lor de teamă, Ovidiu a şi citat legea care interzice - în mod aberant, aş adăuga eu - legalizarea unor traduceri după copii simple sau e-mail-uri. Poate că cei care au votat legea nu şi-au dat seama în momentul respectiv despre diferenţa dintre autentificare şi legalizare, dar asta e o altă poveste.
În schimb, ceea ce nu înţeleg eu - nici după citirea (aproape) integrală a acestui fir este, de ce unii înţeleg să pledeze pentru desfiinţarea SRL-urilor în domeniul traducerilor.
Pornind de la experienţa mea proprie pot spune cu mâna pe inimă că aş fi murit demult de foame, dacă nu erau zecile de SRL-uri care să-mi trimită documente personale spre traducere. Am în faţa mea lista clienţilor mei începând cu anul 2000. Constat că la domiciliul meu s-au prezentat în toţi aceşti ani... 38 de persoane particulare, fie cu câte un certificat de naştere, fie cu câte o diplomă, fie cu câte o adeverinţă de celibat. Dacă aş fi exclus colaborarea cu SRL-urile, probabil că nici până în ziua de azi nu mi-aş fi recuperat măcar taxa de autorizare. Fără îndoială că există, de altfel peste tot, căpuşe. Dar de aici şi până la a torpila pauşal o întreagă formă de societate e cale lungă şi cu efect de bumerang.
Dragă Ovidiu,
consideră că ai mare noroc cu un notar în blocul vecin. Nu ştiu dacă colegii din Bucureşti pot vorbi despre acelaşi noroc. Eu unul, dacă ar trebui să alerg pentru fiecare act la notar, mi-aş pierde jumătate din zi pe drumuri (circulaţie, timp de aşteptare la notar) şi bani de benzină cât cuprinde - pe care tot clientului ar trebui să-i cer. În afară de asta mai ai noroc şi cu actele pe care trebuie să le traduci, în sensul că ÎNCĂ mai vin oameni care cumpără autoturisme second-hand din Occident şi ÎNCĂ mai vin românii pentru documente de care au nevoie la lucru în străinătate. Odată ce societatea se va aşeza însă pe făgaşurile ei normale - mai curând decât îşi închipuie mulţi - vei aştepta mult să sune cineva la uşă...
| | | | Big Ben
Local time: 13:13
Romanian to English
| Interese ascunse! | Jan 18, 2009 |
Christian...
Ideea asta cu desfintarea SRL-urilor de traduceri e cu bataie lunga si bine gindita de anumite persoane "bine intentionate"! Dintr-un singur foc se impusca doi iepuri:
1. se scapa de concurenta SRL-urilor
2. se elimina concurenta traducatorilor PFA din localitatile mici care lucrau ieftin in regim de colaborare pentru aceste SRL-uri din orasele mari. Eu am citeva intrebari. Cum sa supravietuiasca traducatorii PFA din localitati uitate de lume?... See more Christian...
Ideea asta cu desfintarea SRL-urilor de traduceri e cu bataie lunga si bine gindita de anumite persoane "bine intentionate"! Dintr-un singur foc se impusca doi iepuri:
1. se scapa de concurenta SRL-urilor
2. se elimina concurenta traducatorilor PFA din localitatile mici care lucrau ieftin in regim de colaborare pentru aceste SRL-uri din orasele mari. Eu am citeva intrebari. Cum sa supravietuiasca traducatorii PFA din localitati uitate de lume? De unde sa obtina clienti directi traducatorul PFA de la Azvirlita din Deal? O sa isi puna reclame in Bucuresti / Constanta / Iasi / Cluj cu TRADUCATOR AUTORIZAT ENGLEZA - AZVIRLITA DIN DEAL - dupa 300 km faceti la dreapta! Sau se suie in masina clientul din Bucuresti si da o fuga repede la un traducator din Faltisheni.. ca a auzit el ca respectivul lucreaza ieftin,repede si bine. Sa nu-mi ziceti ca prin posta ca tare as vrea sa vad eu clientul care isi da din mina actul original ca sa i-l plimbe posta toata tara. Poate numai daca vrea senzatii tari si adrenalina sperind ca nu se rataceste pe drum.
Asa ca pe piata vor ramine numai traducatorii PFA din orasele mari care vor face legea. Cei din orasele mici nu vor avea nicio sansa sa supravietuiasca din aceasta profesie deoarece nu exista cerere locala suficienta care sa le permita un venit multumitor.
Nu stiu de ce sustinatorii ideii desfintarii SRL-urilor au impresia ca ei sint destepti si restul sintem niste naivi. Noroc cu "baietii destepti" care s-au horatit sa ne apere interesele ca altfel muream de foame. Sintem (cei mai multi dintre noi) absolventi de filologie dar nu sintem chiar asa "poeti" cum isi imagineaza unii!:)
[Edited at 2009-01-18 21:15 GMT] ▲ Collapse
| | |
|
|
|
| Cum e cu munca prin notariate | Jan 22, 2009 |
Dragi colegi, văd că au apărut între timp multe idei interesante în acest fir de discuţii, dar şi nelămuriri ale unor colegi, iar anumite idei au primit o altă interpretare decât cea dorită. Să le lămurim, aşadar, pe rând:
Cristiana Cobliş wrote:
... pe lângă introducerea unui monopol pe acel segment al pieţei, să-l rotunjim cu generozitate la 15% din piaţa traducerilor, ar permite totuşi traducătorilor autorizaţi să muşte din felia mare a traducerilor de alte specialităţi, reversul nefiind valabil. Acest lucru se întâmplă şi în prezent, deci lucrurile nu s-ar schimba cam deloc, cu excepţia faptului că, în condiţiile în care segmentul de piaţă al traducerilor legalizate pare că se contractă din cauze naturale, traducătorilor autorizaţi li s-ar impune nişte costuri obligatorii anuale mari pentru privilegiul de a avea o ştampilă pe care o au deja acum, fără acele costuri.
Cristiana, dar ar fi exact invers: monopolizarea asta, dacă e să numim astfel exercitarea activităţii de efectuare şi legalizare a traducerilor notariale strict şi exclusiv prin birourile notarilor publici, care ar lucra exclusiv cu traducătorii autorizaţi conform legii, nu numai că nu ar permite, ci _ar exclude din start_ accesul notarilor publici şi implicit al traducătorilor autorizaţi la efectuarea traducerilor de alte specialităţi. De ce zic asta? Păi aşa era şi pe vremuri: numai traducerile de înscrisuri se făceau prin vechile notariate de stat şi mai apoi prin noile BNPuri, iar acest lucru este valabil şi azi: cine a mers vreodată sau merge la tradus cu un manual tehnic, sau cu o subtitrare de film, sau cu o carte de beletristică, sau cu o localizare de website _la notariat_? Nimeni, nu-i aşa că absolut nimeni? Deci ce s-ar face exclusiv prin birourile notarilor publici ar fi strict şi exclusiv traducerile şi interpretariatul de înscrisuri, toate din ţara asta, cu excepţia celor solicitate de Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţe, organe de urmărire penală; deci insist: numai traduceri de înscrisuri, în rest absolut nimic altceva, niciun alt tip de traduceri nu s-ar face prin BNPuri. Iar traducătorul şi interpretul autorizat, prin legea nouă, ar lucra strict şi exclusiv numai la comanda autorităţilor şi instituţiilor trecute pe autorizaţia lui, deci cele de mai sus; se vede clar că din aceste traduceri cu caracter oficial, traducerile notariale reprezintă partea cea mai mare; câţi traducători autorizaţi ajung să fie chemaţi să lucreze pt. MJ, sau CSM, de pildă? Unii, puţini, şi musai din Bucureşti, că doar nu or să cheme aceste instituţii, şi nici nu au de ce să cheme, traducători şi interpreţi autorizaţi din provincie. Deci în provincie, prin BNPuri s-ar face majoritatea lucrărilor, unde partea ar fi obligată prin lege să se ducă la tradus cu înscrisurile, deci direct la notariat, nu la traducător. Deci clientul ar fi al notariatului, iar clientul nostru notariatul. La asta ar trebui să ajungem: să scăpăm de toţi ceilalţi clienţi, deci de cei privaţi, şi să lucrăm numai la comanda autorităţilor şi instituţiilor de pe autorizaţiile noastre, în condiţiile reglementate de legislaţie.
Cristiana Cobliş wrote:
Într-adevăr modelul se bazează pe altele binecunoscute, însă paralela se împotmoleşte destul de rapid pentru că mulţi traducători autorizaţi, de exemplu pe limbi rare, nu pot trăi numai din traduceri, dar piaţa nu poate trăi fără ei, dacă aceştia ar fi obligaţi să achite costuri uriaşe pentru toate lucrurile de mai sus în regim obligatoriu, s-ar abţine sau costurile unei traduceri în estonă ar deveni astronomice şi clienţii s-ar orienta spre traducători din alte ţări. Să nu uităm că orice traducător autorizat în UE poate obţine autorizaţie la noi în baza legislaţiei europene şi naţionale. Evident, legat de situaţia europeană şi mai ales din centrul şi estul Europei, trebuie să adăugăm că impunerea unor costuri obligatorii anuale mari poate să scadă competitivitatea traducătorilor români pe piaţa globală... activitatea de traduceri autorizate ... nu e profitabilă pentru toţi traducătorii, altfel nu ar fi aproape 50% care s-o practice part-time sau ocazional Încărcarea cu taxe suplimentare a acestora ar avea ca rezultat scoaterea lor de pe piaţă. Nu am mai auzit încă pe cineva care să viseze la taxe suplimentare.
Taxele suplimentare nu ar fi deloc mari în raport cu câştigurile substanţial sporite pe care le-ar aduce închiderea sau semiînchiderea profesiei. Spun semiînchiderea profesiei, fiindcă nu există intenţia unei îngrădiri totale a practicării altor profesii de către traducătorii şi interpreţii autorizaţi. Dar s-ar restricţiona prin legea specială nouă ce anume pot aceştia face şi ce nu, în sensul că ar exista prevederi similare celor din art. 35 din Legea nr. 36/1995 activitatea traducătorului şi interpretului autorizat ar fi din start incompatibilă cu:
- desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
- calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societăţile de comandită simplă sau pe acţiuni, administrator al unei societăţi cu răspundere limitată, preşedinte al unui consiliu de administraţie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi civile.
Deci ideea este să eliberăm activitatea traducătorului şi interpretului autorizat de aservirea asta actuală faţă de comerţ şi comercianţi. Astfel, un profesor de limbi străine poate face fără probleme traduceri autorizate, dar un patron de SRL care vinde maşini second-hand nu va mai face el însuşi traduceri, nici firma lui nu va mai avea dreptul să aibă în obiectul de activitate traducerile, astfel că nu va putea efectua traduceri pe nimic la actele auto ale maşinilor pe care le vinde; am desfiinţa conflictul de interese şi bagatelizarea traducerii de înscrisuri, aservirea ei unor acte de comerţ - vânzarea, sau mai bine zis intermedierea, autovehiculelor second-hand, în cazul acesta – şi deteriorarea imaginii traducătorului şi interpretului autorizat, precum şi pierderea neutralităţii, imparţialităţii, echidistanţei, dar şi a prestigiului şi demnităţii traducătorului autorizat. Deci SRLurile cu diverse obiecte de activitate, dacă vor traducere de înscrisuri, nu o vor mai face ele însele, la preţuri de dumping şi cu exploatarea traducătorilor autorizaţi, ci vor duce înscrisurile la birourile notarilor publici, unde vor plăti atât cât cer notarii, fără tocmeală şi fără ţigăneală. Poţi face traduceri autorizate şi dacă eşti inginer şi eşti salariat la o fabrică, atâta timp cât nu traduci pt. fabrica unde eşti angajat, evitându-se astfel orice conflict de interese şi aservirea faţă de agenţii economici a unui serviciu de interes public cum este activitatea noastră, a traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi şi mai ales a notarilor publici.
Trecerea efectuării traducerilor de înscrisuri în competenţa exclusivă a BNPurilor ar rezolva toate aceste probleme, iar preţurile la care s-ar lucra ar fi stabilite de BNPuri, nici măcar de traducătorii autorizaţi, aceste preţuri pe pagină ar fi mari, tot mai mari, cum se ştie că obişnuiesc notarii mereu să îşi crească preţurile. Fie criza cât de grea, notarul nu îşi scade tarifele, deci nici la traduceri nu ar scădea în veci, ci ar creşte, laolaltă cu celelalte onorarii pt. celelalte activităţi notariale. S-ar lucra la preţuri cât onorariile minimale din Anexa 4 sau chiar mai mari, din care traducătorii autorizaţi ar primi destul, de circa 2, dacă nu chiar de 3-4 ori mai mult decât de la actualele SRLuri de traduceri şi ar avea un venit decent şi constant. Pentru aceasta, nu cred că nu ar fi dornici să plătească o cotizaţie simbolică la uniunea profesională care ar reglementa profesia numai şi numai în interesul membrilor profesiei şi care ar apăra drepturile şi interesele tuturor membrilor profesiei. De asemenea, membrul profesiei reglementate ar fi obligat şi să încheie o asigurare profesională, cum zice şi mult invocata Directivă 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne. Bani pe care da, traducătorul şi interpretul autorizat îi dă suplimentar, dar tot lui îi folosesc dacă ajunge la ananghie. Toate profesiile reglementate plătesc cotizaţie la uniunea lor profesională şi toate au obligaţia să plătească asigurare profesională. Cât despre admiterea în profesie, normal că niciun examen nu poate fi gratis, oriunde în lumea asta orice examene costă, se percep taxe de examen; din moment ce există nişte oameni care muncesc: profesorii supraveghetori care îşi mănâncă zile întregi să stea în săli cu candidaţii, profesorii corectori care corectează lucrările acestora, profesorii din comisiile de contestaţie, care recorectează lucrările candidaţilor care depun contestaţie în termenul legal etc., poate cineva să le pretindă să facă muncă patriotică? Nu e normal să fie plătiţi pt. munca lor, iar dacă după asta mai rămân bani, nu e normal să se facă buget la uniunea profesională şi să fie folosiţi în interesul profesiei, decât să se ducă de tot cine ştie unde şi să se irosească fără ca profesia să se aleagă cu ceva folositor din ei?
lee roth wrote:
- avantajul colaborarii cu notariatele; lasand de-o parte datele furnizate de Cristiana (volum relativ redus de lucru cu notariatele), propunerea ta mi se pare nerealizabila practic; fiecare notariat ar trebui sa aiba traducatori de engleza, germana, spaniola, franceza, italiana, rusa dar si de limbi exotice -chineza, vietnameza, araba,etc.; as dori sa vad notariatul din Dudestii-de-Vale cu o armata de traducatori afiliati....
Eu am lucrat şi lucrez şi cu notariate şi cu SRLuri de traduceri. Cu notariatele întotdeauna a fost şi este cel mai bine de lucrat, deoarece acestea, spre deosebire de SRLurile de traduceri, oferă traducătorului autorizat o relaţie cu adevărat de colaborare şi respect reciproc şi nu de exploatare a omului de către om. Notariatele plătesc cel mai bine, de niciunde un traducător autorizat nu ia vreodată atâţia bani pe pagină ca de la notariat.
Pe vremuri era excelent, fiindcă exista o prevedere legală prin care partea era obligată să meargă cu înscrisurile de tradus la notariatele de stat. Mai apoi, lumea a început să meargă la noile BNPuri, odată cu schimbarea legii şi înfiinţarea acestora din 1995 încolo. Nu aveau şi nu au prin lege competenţă exclusivă noile BNPuri, dar lumea,din obişnuinţă, tot la ele se ducea şi era tare bine: a apărut Anexa 4 cu onorarii minimale, toată lumea le respecta, piaţa avea un preţ mediu mult mai sus decât minimul din Anexa 4 şi era tare bine; şi traducătorii externi respectau cu bucurie Anexa 4, mulţi nici nu s-au prins că nu e obligatorie şi pentru ei, dar o respectau şi era ok pt. toată lumea, lucrările veneau gârlă, notariatele nu îţi impuneau niciodată cât să primeşti pe pagină de la clientul final, deci cât cereai, acesta plătea, îi tăiai chitanţă, factură etc. şi era tare bine. Eu din 2000 lucrez aşa, nu bine m-am autorizat şi am fost la notariate să le las specimen de semnătură, că am şi primit Anexa 4 de la ele şi am lucrat de la bun început la preţ mai mare ca ea, că aşa era piaţa la acea vreme. De muncă era o grămadă, nimeni nu murea de foame, fiindcă preţurile erau mari şi nu îţi trebuia un volum de muncă enorm ca să ai din ce trăi.
Volumul de muncă relativ redus, deci lucrări puţine de la notariate, asta este ceva nou, de când cu apariţia şi înmulţirea necontrolată a SRLurilor, mai ales din 2005 încoace, de când cu schimbările legislative introduse în mandatul lui Monica Macovei d care am tot pomenit deja. Este un fapt, este clar pentru oricine că:
Scăderea volumului de lucru de la notariate este în strânsă legătură cu practicile neloiale ale majorităţii SRLurilor de traduceri, mai ales dumpingul şi reclama agresivă.
Explicaţie: notariatele sunt obligate prin Legea nr. 36/1995 ce le reglementează activitatea şi prin Codul deontologic al notarului public elaborat şi aprobat de uniunea lor profesională, UNNPR, să practice numai preţuri pe pagină mai mari sau egale cu onorariile minimale din Anexa 4. De asemenea, aceeaşi legislaţie care le reglementează activitatea, le interzice notarilor publici publicitatea, în afară de afişarea denumirii biroului notarial si a programului de lucru, iar firma birourilor notariale are forma, conţinutul, dimensiunile şi culorile etc. stabilite de UNNPR, deci toate notariatele au firme la fel, în toată România. În momentul în care lângă notariat apare ca o boare un SRL de traduceri cu firmă colorată mare cât casa cu "traduceri autorizate", care scoate panou în drum cu preţuri extrem de scăzute, la jumătate de preţ faţă de minimul din Anexa 4, care împarte fluturaşi, cărţi de vizită etc. pretutindeni cu reclamă la preţurile lor de dumping, iar vizavi mai apare un SRL cu preţuri şi mai scăzute decât primul, mânăstire-ntr-un picior, ghici, ciupercă ce-i? Oare unde va merge clientul? Normal că la SRLul care este mult mai ieftin şi îşi face cea mai deşănţată publicitate. Notariatul pierde clientul, deci implicit îl pierde şi traducătorul autorizat care colaborează cu notariatul. Singura şansă pt. traducător să câştige acel client este să lucreze cu SRLul dumper, care da, poate îi va da lucrarea, dacă nu o dă altui traducător mai ieftin, dar dacă i-o dă, i-o dă la un preţ foarte mic pe pagină decât ar fi primit dacă îi venea aceeaşi lucrare prin notariat.
Deci după ce am identificat cauzele problemei, nu este firesc să găsim şi soluţii pentru rezolvarea problemei? Nu este preferabil să câştigăm cât putem de mult pe munca noastră, în loc să ne mulţumim cu puţinul pe care ni-l dau SRLurile dumpere? Dacă pt. aceeaşi muncă notariatele ne plătesc incomparabil mult mai bine decât SRLurile dumpere, de vreo 2-3 ori pe atât, păi atunci nu este ideal să lucrăm exclusiv prin notariate, iar pt. ca acestea să aibă clienţi, nu este logic că este necesară eliminarea SRLurilor de "traduceri autorizate"? Adică protejând notariatele şi clienţii lor, ne protejăm de fapt pe noi, ca să nu lucrăm în pagubă. În momentul în care partea, deci clientul final, ar fi obligată prin lege să efectueze orice traducere de înscrisuri numai prin BNPuri, problema ar fi rezolvată: clientul este liber să meargă la orice BNP doreşte, numai că niciunde nu va găsi preţuri pe pagină sub onorariile minimale din Anexa 4. Legea nouă va prevedea că, spre a fi valabile în România, orice traduceri de înscrisuri trebuie efectuate şi legalizate de birourile notarilor publici. Nici apostila nu se va aplica pe alte traduceri decât pe cele de la BNPuri, deci SRLurile şi dacă ar încerca să facă traduceri de înscrisuri şi le-ar ştampila cu ştampila rotundă de SRL, ele legal ar fi nule.
Deci ca să ne meargă bine şi să câştigăm bine pe pagină este necesar să lucrăm exclusiv prin birourile notarilor publici, iar pentru ca acestea să aibă clienţi pe care să ni-i trimită nouă este necesară eliminarea oricărei forme de dumping şi de concurenţă neloială, deci implicit eliminarea SRLurilor din activitatea de traducere de înscrisuri, ceea ce ar fi spre binele şi avantajul reciproc al ambelor profesii, şi al nostru, al traducătorilor autorizaţi, şi al lor, al notarilor publici.
Deci înţelegi, dragă Lee? În momentul în care partea, ca pe vremuri, va fi obligată prin lege să meargă cu traducerile de înscrisuri numai la notariate, exclus SRLuri şi alte entităţi, lucrările de la notariate vor curge gârlă către noi, traducătorii autorizaţi conform legii, adică exact ca în vremurile bune. Va fi iarăşi ce a fost şi mai bine decât atât. Modelul nu numai că nu este neaplicabil, cum zice Cristiana, ci este total funcţional şi decenii întregi a funcţionat, deci şi-a dovedit funcţionalitatea.
Cât despre notariatele din localităţi mici, nu-i nicio problemă dacă nu au traducători autorizaţi pe o anumită limbă sau nu au deloc traducători autorizaţi: doritorii de traduceri de înscrisuri vor merge la oraş, la un notariat de acolo. De fapt, tot aşa este şi în prezent: să nu-mi zică mie cineva că există birouri de traduceri la ţară şi că clienţii din mediul rural îşi fac traducerile la aceşti traducători autorizaţi. Sau sunt localităţi rurale unde nici nu este niciun notariat şi niciun traducător autorizat. Locuitorii acestora, atunci când au astfel de nevoi de servicii notariale, tot la oraş se duc, că n-au unde altundeva. Acuma asta e: trebuie să recunoaştem că anumite profesii au un anume mediu de desfăşurare a activităţii, iar pentru notariate şi traducătorii autorizaţi acest mediu propice este oraşul şu nu satul, după cum pentru un agronom sau un zootehnist este exact invers: nu în buricul unui oraş mare o să-şi găsească de lucru, ci la ţară. Nu e nimic anormal în asta.
| | | | | De ce este de dorit desfiinţarea SRLurilor la traducerile autorizate | Jan 22, 2009 |
Christian Popescu wrote:
... ceea ce nu înţeleg eu - nici după citirea (aproape) integrală a acestui fir este, de ce unii înţeleg să pledeze pentru desfiinţarea SRL-urilor în domeniul traducerilor.
Pornind de la experienţa mea proprie pot spune cu mâna pe inimă că aş fi murit demult de foame, dacă nu erau zecile de SRL-uri care să-mi trimită documente personale spre traducere. Am în faţa mea lista clienţilor mei începând cu anul 2000. Constat că la domiciliul meu s-au prezentat în toţi aceşti ani... 38 de persoane particulare, fie cu câte un certificat de naştere, fie cu câte o diplomă, fie cu câte o adeverinţă de celibat. Dacă aş fi exclus colaborarea cu SRL-urile, probabil că nici până în ziua de azi nu mi-aş fi recuperat măcar taxa de autorizare. Fără îndoială că există, de altfel peste tot, căpuşe. Dar de aici şi până la a torpila pauşal o întreagă formă de societate e cale lungă şi cu efect de bumerang.
Am specificat deja în postări anterioare că nu doresc să generalizez, însă am spus de asemenea că, din păcate, modul de lucru ilegal şi imoral, împotriva oricăror norme de etică şi de echitate profesională, la SRLurile de "traduceri autorizate"din România reprezintă mai degrabă regula decât excepţia. În Germania precis e altfel, precis e mai bine; nu ştiu exact, chiar ar fi interesant de ştiut care este situaţia acolo şi cât la sută din preţul de la clientul final îl primeşte traducătorul şi cât ia SRLul. La noi situaţia este oribilă: SRLurile vor să ia partea leului, mult mai mult decât traducătorii autorizaţi care muncesc efectiv: adică doar 1/3 sau chiar mai rău: 1/4 din preţ vor să îi dea traducătorului şi interpretului autorizat şi partea leului de "/3 respectiv de 3/4 din preţ iau SRLurile. Eu am lucrat cu SRL care nu era dumper şi care lua 200 ron + TVA pe ora de interpretariat la notariat; deci dacă venea clientul la SRL şi zicea că vrea interpretariat la un act notarial ce urmează a se întocmi, ajungeai la notariat prin SRL. De fiecare dată SRLul trimite la notariatul în cauză unde are loc interpretariatul una din fete, deci din secretare, să taie chitanţa şi factura la client şi să-i ia banii, deci am văzut ce i-a scris în factură şi ce bani i-a luat: de pildă, la un contract de vânzare teren, am stat vreo 2 ore la notariat pt. interpretariat, până au mai schimbat nu ştiu ce, până l-au scos iar la imprimantă etc., până s-a semnat în faţa doamnei notar etc. etc., iar biroul de traduceri a încasat fără jenă 479 ron pe toată tărăşenia. Iar interpretului autorizat nu vor să-i dea decât 50 ron pe oră. Deci ei iau 150 ron pe ora, biroul exploatator, fără să facă nimic. Şi la traduceri este aceeaşi tendinţă: să ia biroul partea leului, aceleaşi rapoarte ca la interpretariat: 1/3 vs. 2/3, respectiv 1/4 vs. 3/4. Cât de fraier trebuie să fii ca să tot înghiţi aşa ceva?! Şi în Germania tot aşa este?
La noi în România, cum ziceam, din păcate sunt foarte puţine SRLuri de "traduceri autorizate" - deci insist: numai la acelea mă refer, nu şi la SRLurile care fac alte tipuri de traduceri - care nu practică toate ticăloşiile de care am scris: concurenţă neloială, dumping, evaziune fiscală şi instigare la evaziune fiscală a colaboratorilor PFA, şantajul de tip mafiot ca aceştia să dea preţul jos etc. Nu neg că există şi oameni cumsecade şi care îşi deschid SRLuri de "traduceri autorizate" fără să aibă intenţia să facă dumping şi să exploateze colaboratorii externi, deci traducătorii autorizaţi PFA. Însă mărul putred strică şi pe cele bune de lângă el, astfel că, în timp, lovindu-se de dumpingul şi alte forme de concurenţă neloială ale samsarilor de pe piaţă, "se dă pe brazdă" şi SRLul care iniţial era cumsecade şi se ticăloşeşte, devine exact ca samsarii dumperi, ca să facă faţă situaţiei şi să rămână cumva pe piaţă, plus că vede că alţii fac nişte chestii ilegale, imorale, groaznice, cum zicea Cristiana, şi nu păţesc nimic; asta fiindcă legea specială care reglementează profesia; Legea 178/1997, nu prevede şi sancţiuni, de pildă aplicarea prevederilor Codului Penal pt. exercitarea unei profesii fără autorizaţie şi multe alte chestii.
Deci având în vedere că singura formă de eliminare a tuturor ticăloşiilor şi a practicilor ilegale şi imorale din activitatea de efectuare a traducerilor de înscrisuri este eliminarea celor care o practică, este clar de ce este de dorit eliminarea SRLurilor de traduceri.
Nimeni nu neagă că este dificil să ai clienţi proprii şi că e mai bine să îi obţii prin intermediar. Nu împotriva ideii de intermediere suntem, ci a intermediarilor păguboşi, SRLurile de "traduceri autorizate", care plătesc foarte prost pe pagină, atât cele dumpere, cât şi cele care iau preţuri ceva mai mari de la clienţii finali; şi acestea din urmă tot prost îşi plătesc traducătorii, că dacă dumperul le dă la ai lui doar atât, eu de ce să îi învăţ rău pe ai mei? – cam aşa gândesc majoritatea patronilor de SRLuri de "traduceri autorizate". Noi da, vrem să avem intermediari, dar vrem intermedierea avantajoasă a birourilor notarilor publici, care ne plătesc bine şi care lucrează legal, corect şi etic şi cărora nu avem să le reproşăm absolut nimic.
Practic, ce s-a întâmplat? Odată cu SRLurile şi concurenţa neloială a acestora, notariatele au tot pierdut şi pierd clienţi, iar traducătorii autorizaţi, ca să câştige clienţii aceia, au ajuns să accepte să lucreze pe bani mult mai puţini cu SRLurile de traduceri. Deci practic breasla noastră a ajuns din lac în puţ, cum se zice. Ce vrem noi acum e exact invers: să ajungem iarăşi din puţ în lac şi chiar în marea cea mare; cu alte cuvinte, ce ne dorim este să ne întoarcem din nou la notariate, acestea să aibă competenţă exclusivă pe traducerea de înscrisuri, noi să lucrăm numai prin ele, având astfel garanţia că nu va mai exista dumping şi exploatarea omului de câtre om, că vom avea un volum de muncă bun şi un preţ pe pagină mare. Notariatele fiind nişte entităţi noncomerciale, iar notarii publici fiind profesie reglementată şi având onorarii minimale obligatorii pentru toţi membrii profesiei stabilite de UNNPR şi aprobate de MJ, asta este garanţia că nu va exista dumpingul, că preţurile pe pagină nu vor mai fi în cădere liberă, ci se vor opri în minimul din Anexa 4 şi de asemenea asta va duce şi la creşterea în viitor a preţurile pe pagină, indiferent dacă se modifică oficial Anexa 4 sau nu în sensul unei creşteri. La alte activităţi notariale notarii iau de mult, cam de vreun an şi ceva, mai mult decât onorariile minimale. De exemplu: legalizarea unei traduceri costă la din ce în ce mai puţini notari din oraş 17, 85 ron (15 ron onorariul minimal + 19% TVA), ci deja în oraş majoritatea notarilor iau 23,80 ron (20 ron + 19% TVA; deci bagă onorariul de 20 ron, nu de 15 ron cât e în anexa cu onorarii). Dacă traducerile de înscrisuri ar încăpea pe mâna lor, ei ar face exact la fel şi la preţurile pe pagină şa traduceri: un timp ar merge la onorariul minimal pt. limbile de largă circulaţie şi mult mai mari pe limbile rare; deci la început onorariul minimal, ca să nu se sperie lumea obişnuită cu nărav de dumperii SRLişti; iar apoi, treptat, ar face ca la legalizare: ar mări preţul pe pagină, iar când piaţa ar ajunge acolo încât ar fi propice să ceară MJului aprobarea prin OMJ a majorării onorariilor notariale, atunci o vor cere şi o vor şi obţine, cum au făcut mereu. Deci cu ei, cu notarii publici, avem şi noi, traducătorii autorizaţi, garantat viitorul nostru şi nu numai că nu vom muri de foame niciunul dintre noi, dar mai mult decât atât: vom ajunge în sfârşit iarăşi să câştigăm decent pe munca noastră, mână în mână cu notarii publici.
BigBen wrote:
Ideea asta cu desfintarea SRL-urilor de traduceri e cu bataie lunga si bine gindita de anumite persoane "bine intentionate"! Dintr-un singur foc se impusca doi iepuri:
1. se scapa de concurenta SRL-urilor
2. se elimina concurenta traducatorilor PFA din localitatile mici care lucrau ieftin in regim de colaborare pentru aceste SRL-uri din orasele mari.
Da, aşa este:
1. Se scapă de concurenţa neloială şi păguboasă a SRLurilor
2. S-ar realiza o relativă uniformizare a preţurilor pe pagină, astfel că peste tot s-ar lucra cam la aceleaşi preţuri, cu foarte mici diferenţe. Astfel, traducătorii autorizaţi din oraşele mari nu ar mai risca să rămână fără muncă din cauza preţurilor ieftine pe care le practică unii traducători autorizaţi din oraşe mici şi de asemenea s-ar elimina şantajul în ambele sensuri, adică traducătorii autorizaţi din oraşele mari nu ar mai putea fi şantajaţi de patronii de SRLuri cu faze de genul: dacă nu laşi la preţ, lucrez cu altcineva din Ţuţuienii din Deal, care are preţuri la jumătate; dacă vrei să îţi dau ţie lucrări, laşi la preţ; şi de asemenea, patronii de SRLuri nu i-ar mai putea şantaja nici pe traducătorii autorizaţi din oraşele mici să lase la preţ cu faze de genul: păi la preţul ăsta găsesc traducător autorizat la 2 paşi de biroul meu, nu lucrez cu tine care eşti la Mama Gaia depărtare, decât dacă laşi la preţ. Practic, acum atât traducătorii din oraşele mari, cât şi colegii din oraşele mici sunt victimele practicilor neloiale ale SRLurilor. Acest lucru s-ar elimina total şi definitiv prin eliminarea SRLurilor din activitatea de traducere de înscrisuri.
3. S-ar mai elimina ceva: munca la distanţă, contrară legislaţiei în vigoare, în special a OMJ 233/C/1996, care prevede clar şi explicit că traducerea trebuie efectuată după un original, care poate fi numai autentic; în copie legalizată; cu semnătură legalizată, cu dată certă; sub semnătură privată. Traducătorul autorizat are obligaţia să vadă oiriginală, să îl refuze dacă are nereguli, tăieturi, ştersături, corecturi fără certificarea că au fost făcute oficial. De asemenea, traducătorul autorizat are obligaţia să vizeze originalul, nu să trimită foi semnate şi ştampilate în alb. Deci s-ar elimina practica asta la limita legalităţii de folosire a închaierilor de legalizare în alb şi a foilor albe doar cu semnătura şi ştampila traducătorului autorizat.
Acuma aşa este, în oraşele mai mici este un volum mai mic de muncă faţă de oraşele mari. Dar e valabilă aceeaşi regulă ca şi în mediul rural: la ţară nu e nici atât volum de muncă pe traduceri autorizate, nici cât în oraşele mici; cum ziceam, profesia aceasta este strâns legată de un anumit mediu propice de dezvoltare: oraşul mare. Dacă vezi că în oraşul mic nu merge treaba bine, ori te muţi într-un oraş mare unde ştii că merge ok, ori te laşi de meserie şi te apuci de altceva care are căutare acolo.
Ideal ar fi nu doar să se lucreze exclusiv prin notariate, ci legea nouă să aibă o prevedere care să interzică traducătorului autorizat să lucreze în afara jurisdicţiei Tribunalului la care este înregistrat, iar notarii publici să nu legalizeze semnătura unui traducător autorizat până nu au verificat dacă autorizaţia acestuia este vizată de Tribunalul competent, deci pe raza căruia se află cu domiciliul. Astfel se înlătură o grămadă de lucruri rele.
[Bearbeitet am 2009-01-22 03:49 GMT]
| | | | Liviu-Lee Roth
United States
Local time: 06:13
Romanian to English
+ ...
| sa ne intoarcem cu 150 de ani la "legarea de glie" a traducatorilor | Jan 22, 2009 |
[quote]OvidiuKatz wrote:
Ideal ar fi nu doar să se lucreze exclusiv prin notariate, ci legea nouă să aibă o prevedere care să interzică traducătorului autorizat să lucreze în afara jurisdicţiei Tribunalului la care este înregistrat, iar notarii publici să nu legalizeze semnătura unui traducător autorizat până nu au verificat dacă autorizaţia acestuia este vizată de Tribunalul competent, deci pe raza căruia se află cu domiciliul. Astfel se înlătură o grămadă de lucruri rele.
Draga Ovidiu,
As dori sa-ti reamintesc ca suntem in anul de gratie 2009 !
Deduc ca nu ai citit si paragraful privind comenzile prin internet.
Liviu
| | | |
OvidiuKatz wrote:
Am specificat deja în postări anterioare că nu doresc să generalizez, însă am spus de asemenea că, din păcate, modul de lucru ilegal şi imoral, împotriva oricăror norme de etică şi de echitate profesională, la SRLurile de "traduceri autorizate"din România reprezintă mai degrabă regula decât excepţia. În Germania precis e altfel, precis e mai bine; nu ştiu exact, chiar ar fi interesant de ştiut care este situaţia acolo şi cât la sută din preţul de la clientul final îl primeşte traducătorul şi cât ia SRLul.
Nu ştiu, Ovidiu, care este cota pe care o percep SRL-urile din Germania şi nici nu cred că se poate da un răspuns unic. Mai aflu şi eu ulterior de la câte un client - care mă identifică pe baza ştampilei, doreşte o altă traducere şi mă întreabă de preţuri -, că pentru traducerea X (pe care i-am făcut-o prin intermediul firmei Y) a plătit mult mai mult şi că este consternat. Deduc de aici, că trebuie să fie cam acelaşi procentaj ca în RO. În ce mă priveşte, nu mă deranjează. SRL-urile au cheltuieli de personal, de marketing, impozite etc. pe care eu nu le am. De undeva trebuie să-şi recupereze banii şi să mai realizeze şi câte un profit. Dacă persoanele private sunt dispuse să plătească mai mult, renunţând (din comoditate, din lipsă de încredere, din neştiinţă sau cine ştie din ce alte motive) să caute traducători în internet şi preferă să intre într-un birou de traduceri din centrul oraşului, cine poate fi acuzat de ceva?
Intermedieri există în toate domeniile economiei. Printre clienţii mei se află şi două firme germane, care cumpără foarte ieftin de la firme româneşti articole de bricolaj şi le revând lanţurilor de comercializare corespunzătoare de aici la un preţ net superior. Probabil că unii dintre muncitorii români îi consideră exploatatori, dar la fel de probabil este că majoritatea muncitorilor sunt mulţumiţi că au de lucru, iar administratorii că fac export, fără să trebuiască să-şi bată capul cu căutarea unor eventuali cumpărători, cu negocieri interminabile, ca să nu mai vorbim de cât i-ar costa elaborarea şi transpunerea în practică a strategiilor de marketing necesare doar pentru a atrage atenţia - necum pentru a se şi bucura de un succes spontan şi necondiţionat.
Cam aşa suntem şi noi. Ne putem lansa în discuţii interminabile economico-politice în care să înfierăm injustiţia socială specifică capitalismului. Într-un asemenea context ţi-aş da dreptate. Dar atâta timp cât am partea mea de profit (nu doar material) dintr-o asemena relaţie, o consider de colaborare şi nu de exploatare.
| | |
|
|
|
OvidiuKatz wrote:
Ideal ar fi nu doar să se lucreze exclusiv prin notariate, ci legea nouă să aibă o prevedere care să interzică traducătorului autorizat să lucreze în afara jurisdicţiei Tribunalului la care este înregistrat, iar notarii publici să nu legalizeze semnătura unui traducător autorizat până nu au verificat dacă autorizaţia acestuia este vizată de Tribunalul competent, deci pe raza căruia se află cu domiciliul. Astfel se înlătură o grămadă de lucruri rele.
[Bearbeitet am 2009-01-22 03:49 GMT]
Fraza asta nici n-am observat-o, noroc cu Lee... Prevederea asta chiar că există în Germania, coroborată cu obligaţia de a te re-autoriza, dacă te muţi în alt land. Norocul traducătorilor autorizaţi este că nu prea ţine nimeni cont de ea şi că putem, astfel, colabora cu agenţii din întreaga Germanie...
| | | | | Şi traducătorii de limbi rare ar trebui să se lase de meserie ? | Jan 23, 2009 |
Sincer nu mi se pare o chestie prea inteligentă legarea traducătorilor de notari si de un tribunal. Cel puţin nu pentru traducătorii de limbi rare... şi nu numai ei ar avea de suferit, ci şi clienţii lor... Dacă sunt 3 traducători autorizaţi de islandeză şi toţi stau în Bucureşti şi sunt contactaţi de un client din Cluj care vrea o traducere legalizată sunt practic obligaţi de lege să refuze traducerea, nu ?
Şi eu mi-aş dori nişte reglementări care să mai re... See more Sincer nu mi se pare o chestie prea inteligentă legarea traducătorilor de notari si de un tribunal. Cel puţin nu pentru traducătorii de limbi rare... şi nu numai ei ar avea de suferit, ci şi clienţii lor... Dacă sunt 3 traducători autorizaţi de islandeză şi toţi stau în Bucureşti şi sunt contactaţi de un client din Cluj care vrea o traducere legalizată sunt practic obligaţi de lege să refuze traducerea, nu ?
Şi eu mi-aş dori nişte reglementări care să mai restrângă accesul la profesia de traducător, însă ceva în limitele bunului simţ. O reautorizare care ar implica noi costuri nu ar face decât să ducă la dispariţia traducătorilor de limbi rare şi a unor traducători buni care lucrează part-time. Nu ştiu ce s-ar rezolva cu asta.
Nu văd de ce ar trebui să fiu legată de vreun notar. Sinceră să fiu nici nu prea îmi place notarii şi nici nu am unul în blocul de vizavi, care să îmi trimită clienţi în mod constant. Cel mai aproape e unul care e ascuns pe undeva printre nişte blocuri, într-un apartament obscur şi el ştie ce clienţi are, dar în mod clar nu aş putea trăi din traducerile de limba polonă venite de la clienţii lui. În plus, fac traduceri în domeniul juridic din limbile engleză şi italiană, care nu necesită legalizare. Păi dacă legea mă obligă să lucrez doar cu notariatul, înseamnă să pierd 50% din ceea ce am de lucru. Până la urmă, notarul ar deveni tot un fel de intermediar de traduceri, dar care nu are niciun câştig de pe urma acestui lucru. Mă întreb cât de mult i-ar conveni unui notar ca biroul lui să devină un centru de ridicare/predare traduceri, fără a avea niciun beneficiu.
Dacă se doreşte o schimbare care să afecteze o întreagă profesie, poate ar trebui luate în calcul şi situaţiile celorlalţi traducători, nu doar cele personale. Nu trăim toţi doar din traduceri de documente tipizate. Ce ar trebui să facă un traducător autorizat care nu trăieşte doar din ce-i trimit notariatele şi are şi alţi clienţi ? Să deschidă un SRL de traduceri probabil, că ar fi absurd să ia de la Primărie încă o autorizaţie de traducător. Sau mai bine să îşi ia câte o autorizaţie pentru fiecare limbă şi eventual să ţină şi contabilitatea pentru fiecare în parte ?!!
[Editat la 2009-01-23 02:29 GMT] ▲ Collapse
| | | | maricica
Local time: 13:13
English to Romanian
| Alegere forma juridica - PFA, SRL | Jan 23, 2009 |
Urmarind firul de discutie despre traducatori si notari, ma gandesc ca
intr-un oras de marime medie sunt cam 10-15 notari. Daca fiecare notar accepta sa colaboreze cam cu 10 traducatori, asta inseamna ca doar 100-150 traducatori isi vor gasi astfel de lucru. Bineinteles, acestia vor fi cei din imediata vecinatate a notarului.
Dar restul traducatorilor? Suntem 20.000 de traducatori in Romania.
Pare ca prea usor se joaca unii cu destinele unor profesionisti...
| | | | | Cum e cu corpurile profesionale | Jan 23, 2009 |
BigBen wrote:
Acest gen de initiativa legislativa pe care si-o doreste Ovidiu, mie personal mi se pare (poate sint eu paranoic) ca ascunde anumite interese. E ceva gen "baietii destepti" care au infiintat asociatii profesionale pentru "cauze nobile", desigur "numai" in interesul membrilor, iar acum iau taxe peste taxe de la acestia, cotizatii membru, taxe examene, publicatii contra cost, etc. Membrilor li s-au impus conditii noi de autorizare daca doresc sa functioneze in continuare, li s-a impus absolvirea unor cursuri profesionale contra cost (pe niste sume deloc de neglijat) organizate de cine altcineva decit de asociatia profesionala cit si multe alte asemenea smecherii prin care se fac bani frumosi. Pe scurt, asociatia profesionala a devenit o afacere banoasa pusa pe picioare de niste "baieti destepti" care au profitat de naivitatea si lipsa de reactie a celor care profesau in domeniul respectiv. Sper sa ma insel dar am impresia ca unii cam viseaza sa copie niste modele deja existente in Romania si de care, cei care au fost nevoiti sa se inscrie (si sa cotizeze), sint total nemultumiti.
Mă surprinde mai ales ultima parte: eu nu am văzut şi nici nu văd pe nimeni nemulţumit dintre membrii uniunilor profesionale existente la noi şi nimeni din rândul lor nu ar vrea să se desfiinţeze: niciun notar public nu vrea desfiinţarea UNNPR, niciun executor judecătoresc nu vrea desfiinţarea UNEJ, niciun avocat nu vrea desfiinţarea UNBR (avocaţii legal admişi în profesie, nu aşa-zişii avocaţi, care nu au fost primiţi în barourile legal constituite), niciun medic nu vrea desfiinţarea Colegiului Medicilor din România etc.
Sigur că unii membri ai profesiilor reglementate or fi fost ei la început un pic mai reticenţi, mai ales cei mai în vârstă; dar cu timpul le-a trecut, fiindcă au înţeles că uniunea profesională nu le vrea decât binele şi că nu le face decât bine, le apără cu succes drepturile şi interesele etc. Am un exemplu chiar în casă în acest sens: maică-mea, care acum nişte ani, când doar ce se înfiinţase Colegiul Medicilor din România, avea cam aceeaşi gândire: "La ce bun să le dau eu cotizaţie şi la ăştia, la ce bun să mă oblige ăştia să merg la cursuri, conferinţe, simpozioane etc. să iau diplome cu puncte EMC, să mă abonez la Viaţa Medicală ca să iau puncte şi pe aia, şi la revista nu mai ştiu care etc. etc.? De ce eu, medic primar, care am învăţat destul o viaţă întreagă până la primariat şi mai am câţiva ani până la pensie, să mă duc la tot felul de chestii inutile, laolaltă cu studenţii şi cu rezidenţii?!" Aşa gândea. Deci dacă era după ea, de bună voie şi nesilită de nimeni, comodă cum e, nu s-ar fi dus niciunde. Aşa, datorită Colegiului Medicilor, a trebuit musai să se ducă pentru a aduna puncte EMC, fiindcă fără ele în nr. suficient nu i-ar fi prelungit Colegiul Medicilor autorizaţia de liberă practică. Aşa că s-a dus de musai şi, după mai multe evenimente de astea tip educaţie medicală continuă, reticenţa iniţială a dispărut treptat, ba mai mult, mai nou a ajuns să-i placă să se ducă. Nu numai că mai mănâncă ici o măslină, colo o chiftea, dincolo mai bea un pahar de suc etc., dar mai ales a ajuns la concluzia că acolo află lucruri noi, aude ba de o procedură nouă, ba de un medicament nou, primeşte tot felul de materiale informative, fiindcă firmele de medicamente de regulă sponsorizează şi ele evenimentele şi îşi fac reclamă cu materiale tipărite, postere, ba chiar mostre gratuite de medicamente etc. Plus e şi o ocazie de socializare: mai cunoaşte lume nouă la asemenea evenimente, mai vorbeşte cu colegi cu care în policlinică nu are când să stea de vorbă etc. Deci sunt utile chestiile astea şi duc la evoluţia profesiei reglementate, oricare ar fi ea, la progres, la o cât mai înaltă calificare a membrilor profesiei, la o cât mai bună cunoaştere între ei a membrilor profesiei, la o cât mai bună comunicare şi cooperare între ei etc.
Corpurile profesionale - professional bodies - reunesc toţi membrii unei profesii şi pretutindeni în lume sunt înfiinţate de membrii profesiilor respective, la iniţiativa acestora, deci nu au picat din cer; de asemenea, important este că sunt înfiinţate legal, în baza legilor speciale ce reglementează profesiile respective şi sunt recunoscute oficial. La noi în România, toate profesiile reglementate au asemenea uniune profesională; practic noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi cred că am rămas singura profesie reglementată care nu avem aşa ceva: uniune profesională şi de asta este normal să facem şi noi aşa ceva, ca să fim şi noi în rândul lumii, în rândul celorlalte profesii reglementate.
Asemenea uniuni profesionale acţionează în toată lumea civilizată şi mai ales în Europa; în spiritul legislaţiei europene, ele sunt cele care reglementează profesia, accesul în aceasta, standardele de calitate şi de desfăşurare a profesiei în mod unitar, codurile de conduită profesională şi multe altele. Inclusiv educaţia profesională continuă, prin cursuri de pregătire şi perfecţionare profesională, care da, se plătesc, niciunde în lumea asta nu sunt gratis, fiindcă profesorii universitari care le ţin trebuie plătiţi, diversele materiale şi suporturi de curs trebuie şi ele asigurate şi deci şi plătite, spaţiul de desfăşurare a cursurilor trebuie plătit şi el, chirie, utilităţi etc. Iar restul , dacă ar mai rămâne, ar rămâne la uniunea profesională, bani care ar fi folosiţi tot spre binele şi în folosul profesiei. La fel e şi cu cotizaţiile: este normal să fie percepute, la orice organizaţie, inclusiv la una de tip ONG se plătesc cotizaţii, diferenţa fiind că într-un ONG se înscrie numai cine vrea, pe când la uniunea profesională înscrierea este obligatorie, dar cum uniunea îi apără pe toţi membrii ei, este normal să îi şi inclusă pe toţi membrii ei, care este normal să plătească absolut toţi o cotizaţie. Cotizaţia nu-i o lume, iar dacă ai venituri bine, dacă cresc preţurile pe pagină, nu are nimeni de ce să-şi facă griji că nu are din ce plăti cotizaţia, cursurile, examenele etc. Probleme există tot datorită dumpingului, fiindcă la profesiile reglementate unde uniunile profesionale au pus onorarii mari, adică decente şi corecte, acolo nu există probleme: nici notarii publici, nici avocaţii, nici executorii judecătoreşti nu au niciun bai cu cât trebuie să dea la uniune, la cursuri de perfecţionare etc., că îşi scot ei banii ăştia după aia de la clienţi, cu ajutorul onorariilor minimale, binefacere pe care tot uniunii profesionale o datorează, fiindcă uniunea profesională este cea care stabileşte aceste onorarii minimale, fără de care membrii profesiei s-ar mânca unii pe alţii şi tot ar muri de foame, ar ajunge la dumping şi concurenţă neloială exact ca noi acuma, traducătorii şi interpreţii autorizaţi. Deci există un circuit al banilor: ai câştiguri şi ca să le menţii la nivelul lor şi / sau să le faci mai mari, faci nişte cheltuieli cu uniunea profesională, care îţi dă instrumentele necesare ca acest lucru să se întâmple; apoi, cheltuielile astea făcute cu folos le recuperezi din noile câştiguri etc. Deci e un cerc, dar nu unul vicios, ci unul benefic, unul avantajos tuturor membrilor profesiei. Doamne ajută să ajungem să avem şi noi aşa ceva!
Deci eu cred că este exact invers: profesiile reglementate care au uniune profesională nu au probleme, sau au puţine şi nu atât de grave cum au profesiile care nu au uniune profesională, cum suntem şi noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi deocamdată. De asta este de dorit să ajungem să schimbăm legislaţia existentă, fiindcă iacătă că, în ciuda unor divergenţe de opinie pe diverse teme, în ce priveşte un lucru, se pare că toţi suntem de acord: că Legea nr. 178/1997 cu modificările şi completările ulterioare este proastă. Păi dacă este aşa, atunci de ce să nu ne unim cu toţii şi împreună să facem totul pentru a avea o lege nouă şi bună, favorabilă profesiei, oamenilor muncii care slujesc acea profesie, care să le facă acestora o viaţă mai uşoară şi mai bună? Adică o lege care să prevadă înfiinţarea uniunii profesionale şi să reglementeze strict accesul la profesie, formele de exercitare a profesiei, competenţa uniunii de a stabili onorarii minimale obligatorii etc.; deci da, o lege croită după tiparul celor existente deja la noi în România, mai ales Legea nr. 36/1995.
Deşi, dacă stau bine să mă gândesc, poate ar mai fi o soluţie posibilă. Adică e clar şi incontestabil că noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi, avem nevoie de o uniune profesională; ok, dar oare e musai ca uniunea asta să fie a noastră, sau altfel zis, oare e musai-musai să fie numai a noastră? Oare nu ar fi mai benefică o altă formă de uniune, care să cuprindă profesii similare? Adică mă gândesc dacă nu ar fi posibilă o includere a noastră, a traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi, în UNNPR, care să ne absoarbă pe toţi împreună, întreaga noastră profesie, deci din nou precizez: numai traducătorii şi interpreţii autorizaţi, nu şi ceilalţi traducători şi interpreţi. Adică UNNPR ar deveni mai mare, s-ar putea numi, de pildă, UNNPTAR - Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi a Traducătorilor Autorizaţi din România. Camerele lor la fel, ar deveni şi ale noastre, iar noi nu am avea nicio pretenţie, ne-am băga un om la centru şi câte unul la Camere în conducere, să nu zică nimeni că breasla noastră nu e reprezentată, iar omul ar putea fi tot unul de-al lor, deci un traducător autorizat care e şi notar public, ca să nu zică că ne amestecăm într-ale lor, şi noi în rest, am fi simpli cotizanţi; adică exact ca în vremurile bune, notarii publici şi-ar conduce uniunea ca de obicei, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, şi ar face tot ce trebuie şi pentru noi, fără să ne batem noi înşine capul. Iar asta din nou: nu este aservire, ci punere sub protecţie, este ocrotirea noastră, a profesiei noastre şi a intereselor noastre, care e clar că sunt comune cu ale notarilor publici. Ei întotdeauna au făcut numai ce a fost mai bine şi pt. ei şi pt. noi, se pricep cel mai bine să ne conducă pe calea cea bună a progresului profesional şi a prosperităţii financiare; noi, traducătorii autorizaţi, suntem ca o turmă de oi, iar dacă punem tot o oaie dintre noi să ne conducă, sau un grup de oi, apoi nu-i de mirare că de aia ies lucrurile... de oaie. Dar dacă ne conduc nişte câini ciobăneşti destoinici, inteligenţi şi puternici, ne duc şi pe drumul cel bun, au şi grijă de noi să ne ţinem de turmă, să nu ne abatem din drum, să nu picăm în prăpastie etc., plus că ne-ar şi păzi de toţi lupii care ar vrea să ne atace. Eu am ferma convingere că notarii publici ne-ar conduce şi ne-ar apăra drepturile şi interesele incomparabil mai bine decât noi înşine.
Deci practic, gândindu-ne la o absorbire a noastră de UNNPR, e clar că uniunea e gata constituită, Camerele din teritoriu la fel, deci noi nu ar mai trebui să ne batem capul cu înfiinţarea; plus că nu am mai plăti nici chirie pe sedii, nici în Bucureşti şi nici în teritoriu, dacă ne-ar găzdui UNNPR, respectiv Camerele acesteia, deci încă un lucru bun. Se ştie că şi Uniunea Profesiilor Liberale din România (UPLR) tot de UNNPR este găzduită, că nu are sediul propriu, deci ar exista un precedent.
Cât despre uniuni profesionale care cuprind două sau mai multe ocupaţii, există aşa ceva la noi în România, cel puţin două: Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi (CECCAR) - care cuprinde şi ocupaţia experţilor contabili,. şi pe cea a contabililor autorizaţi, şi a doua este Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România (OAMMR), care cuprinde 3 ocupaţii: nou înfiinţata ocupaţie a asistenţilor medicali generalişti, ocupaţia asistenţilor medicali şi ocupaţia moaşelor. Deci uite că asemenea uniune nu ar fi nici prima, nici ultima, nici singura şi nu ar fi deloc nefirească.
Avantajul cel mai important pe care ni l-ar aduce nouă, traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi, absorbţia profesiei noastre de către UNNPR ar fi calitatea de membru într-o uniune profesională adevărată, puternică, recunoscută oficial în România şi având o largă recunoaştere şi apreciere internaţională, în întreaga Europă, dar şi în lume, în toate ţările notariatului latin de tip civil law notary. Dacă am fi membri ai acestei uniuni, ei în mod sigur nu i-am plăti cotizaţie degeaba ca unei ONG, fiindcă uniunea asta într-adevăr ar cuprinde toţi membrii profesiei şi ar reglementa întreaga noastră profesie şi într-adevăr ne-ar apăra interesele şi mai ales ne-ar aduce şi nouă mult doritele onorarii minimale din Anexa 4, precum şi asigurarea profesională obligatorie, pe care am plăti-o şi noi la Casa de Asigurări a UNNPRului, ca să nu ne mai spargem capul să ne chinuim să facem o casă de asigurări proprie. De asemenea, având în vedere că această activitate de traducere de înscrisuri este una notarială, educaţia profesională continuă în domeniu, atât pentru noi, cât şi pentru notarii publici care sunt şi traducători autorizaţi şi fac ei înşişi traduceri, s-ar desfăşura în cel mai adecvat cadru posibil: în cadrul nou înfiinţatului Institut Notarial Român şi tot notarii publici s-ar ocupa de ea, nu ne-am mai bate noi capul, noi doar ne-am duce la cursuri, le-am plăti cu cât vrea uniunea şi ar fi bine. Iar uniunea, dintr-o asemenea extindere, ar avea şi ea foloasele ei: ar avea mai mulţi membrii cotizanţi, prin includerea profesiei noastre în ea, deci mai mulţi bani, şi din cotizaţii, şi din asigurările profesionale, şi din taxele de examene de admitere în profesie, şi din taxele de cursuri de perfecţionare profesională continuă etc.
Ar fi totuşi o problemă: cu legislaţia. Se ştie că oricum noi, traducătorii autorizaţi, avem domeniu de activitate comun cu notarii publici, din moment ce efectuarea traducerilor de înscrisuri intră la activitate notarială, fiind de competenţa notarilor publici cf. art. 8 lit. j din Legea nr. 36/1995. Iar legea nr. 36/1995 şi Regulamentul de punere în aplicare a acesteia, ca şi OMJ 233/C/1996 oricum ni se aplică ambelor profesii, deci atât notarilor care fac traduceri ei înşişi, cât şi nouă, traducătorilor autorizaţi, prin urmare iacătă că avem şi cadru legislativ comun. DAR: ar mai trebui schimbări la Legea nr. 36/1995 în sensul menţionării noastre în rândul membrilor uniunii şi băgate prevederi legate de traducerile şi interpretariatul pentru instanţe, MJ, CSM, organe de urmărire penală etc. Şi din câte ştiu, cei de la UNNPR se tem de o schimbare a Legii nr. 36/1995, fiindcă ei văd în asta un risc de a apărea, pe lângă modificările dorite, şi alte modificări nedorite, deci e ca deschiderea cutiei Pandorei: nu ştii ce iese din ea. De aia nu e deloc sigur că UNNPR ar accepta să ne absoarbă toată profesia în ea. Sau cine ştie? Eu zic că ar merita încercat: cred că e oportun să propunem UNNPRului aşa ceva; dacă vrea, bine, dacă nu, asta e, mai mult decât să ne zică că nu vrea, nu are ce să ne facă; noi nu ne-am supăra pe ea dacă ne-ar refuza, ci tot am rămâne în relaţii foarte bune cu ea şi în continuare, fiindcă e în interesul nostru.
Deci din două una ar trebui să se întâmple, ca să avem uniune profesională a traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi:
- ori să ne absoarbă UNNPR întreaga profesie, devenind astfel şi noi membrii ei cotizanţi; colegii din UNTAR încă nu au nicio reacţie la ideea asta a ema, dar cien ştie?
- ori UNTAR să se transforme în uniune profesională, dar care să fie foarte strâns legată de UNNPR şi după sfatul ei şi unde se poate chiar cu implicarea ei, să reglementeze întreaga noastră profesie. Dacă rămâne ONG, rămâne degeaba, eu unul aş ieşi din ea, fiindcă ştiu că nu poate face nimic ca ONG în interesul profesiei întregi, deci aş cotiza degeaba. Numai la o uniune profesională aş cotiza cu toată convingerea, aş da bani din toată inima şi dacă aş vedea că face treabă şi merită, i-aş face şi donaţii, nu doar aş plăti cotizaţie. În orice caz, din uniunile profesionale existente la noi în România, singura în care, dacă m-ar primi, m-aş înscrie din convingere şi aş cotiza la ea cu drag ar fi UNNPR, fiindcă până acum e singura care a făcut ceva şi nu doar ceva, ci numai lucruri bune pentru profesia noastră, deci implicit şi pt. mine, ca membru al profesiei. Sau în viitor m-aş înscrie într-o organizaţie nou înfiinţată numai dacă seamănă cu UNNPR ca mod de organizare şi funcţionare, altfel îmi dau seama că nu are sens să investesc în ea timp şi bani, fiindcă ar fi inutil, ar fi absolut degeaba.
Depinde de UNNPR ce vom face. Cert este că noi nu ne dorim despărţirea de notari, ci dimpotrivă, facem totul pentru stimularea bunei colaborări interprofesionale reciproc-avantajoase, fiindcă nouă, traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi, nicio altă colaborare nu ne poate da atâtea lucruri bune ca asta cu notarii publici; nicio altă colaborare nu ne prieşte aşa de mult. Să zicem Doamne ajută să ne susţină în continuare notarii publici indiferent cum, şi să ne ducă în spate şi pe noi ca de obicei şi să zicem mersi că se întâmplă asta, să le fim veşnic şi adânc recunoscători pentru tot.
[Bearbeitet am 2009-01-23 23:35 GMT]
| | |
|
|
|
Cristiana Coblis
Romania
Local time: 13:13
Membro (2004)
English to Romanian
+ ...
| ups! ups! ups! | Jan 24, 2009 |
Ovidiu, e ora 2:30 când scriu acest mesaj (momentan citesc şi fac o supă pe mâine până mă ia somnul), dar chiar şi la ora asta, sincer, propunerile tale sunt incredibile... Nu vreau să fiu maliţioasă, dar chiar nu-mi cred ochilor!
Nu cred că vreun argument îţi va schimba părerea, dacă nu mă înşeală memoria, ai venit cu aceeaşi idee cu aşa-numitele "BNP"-uri acum vreo doi ani şi de atunci nu pare să se fi schimbat decât la ultimul mesaj când a devenit şi m... See more Ovidiu, e ora 2:30 când scriu acest mesaj (momentan citesc şi fac o supă pe mâine până mă ia somnul), dar chiar şi la ora asta, sincer, propunerile tale sunt incredibile... Nu vreau să fiu maliţioasă, dar chiar nu-mi cred ochilor!
Nu cred că vreun argument îţi va schimba părerea, dacă nu mă înşeală memoria, ai venit cu aceeaşi idee cu aşa-numitele "BNP"-uri acum vreo doi ani şi de atunci nu pare să se fi schimbat decât la ultimul mesaj când a devenit şi mai tragică. Sunt atâtea lucruri în neregulă cu cele de mai sus, încât nici nu are rost...
Mă gândesc că probabil era prea târziu în noapte când ai scris cele de mai sus... ▲ Collapse
| | | | Liviu-Lee Roth
United States
Local time: 06:13
Romanian to English
+ ...
| total in ceata - ce nu poate sa inteleaga un observator neutru | Jan 24, 2009 |
[quote]OvidiuKatz wrote:
La noi în România, toate profesiile reglementate au asemenea uniune profesională; practic noi, traducătorii şi interpreţii autorizaţi cred că am rămas singura profesie reglementată care nu avem aşa ceva: uniune profesională şi de asta este normal să facem şi noi aşa ceva, ca să fim şi noi în rândul lumii, în rândul celorlalte profesii reglementate.
Asemenea uniuni profesionale acţionează în toată lumea civilizată şi mai ales în Europa; în spiritul legislaţiei europene, ele sunt cele care reglementează profesia, accesul în aceasta, standardele de calitate şi de desfăşurare a profesiei în mod unitar, codurile de conduită profesională şi multe altele. Inclusiv educaţia profesională continuă, prin cursuri de pregătire şi perfecţionare profesională, care da, se plătesc, niciunde în lumea asta nu sunt gratis, fiindcă profesorii universitari care le ţin trebuie plătiţi, diversele materiale şi suporturi de curs trebuie şi ele asigurate şi deci şi plătite, spaţiul de desfăşurare a cursurilor trebuie plătit şi el, chirie, utilităţi etc.
Sunt complet nedumerit:
Ovidiu insista pe ideea afilierii traducatorilor si interpretilor la uniunea notarilor, dar, tot pe internet am gasit "Asociatia Traducatorilor din Romania" care are ca misiune, citez,
"Promovarea si reprezentarea la nivel national si international a traducatorilor, interpretilor si terminologilor din România, apararea drepturilor si intereselor lor nepatrimoniale, promovarea unui standard de înalta calitate a traducerii în mediul profesional românesc."
Poate cineva sa-mi explice "diferenta"?
In US avem ATA si NAJIT, cele doua asociatii profesionale, care ne sprijina (publicand numele trad si interpr., organizeaza conferinte, examine de certificare, continuarea educatiei, etc. cum de altfel au si celelalte profesii (asociatia medicilor, notarilor,etc)
Nu inteleg de unde aceasta "necesitate" de afiliere cu notarii, iar agumentele prezentate de Ovidiu, personal, mi se par "subtiri".
Cu mult respect,
Liviu
| | | | Big Ben
Local time: 13:13
Romanian to English
| Ovidiu..si iar Ovidiu! :) | Jan 24, 2009 |
Ovidiu...
Sint atit de multe inexactitati si interpretari aiuristico-personale ale legislatiei in mesajele tale, ca mi-ar trebui mult prea mult timp sa le iau punctual si sa iti arat cit de departe esti de realitatea profesionala a zilelor noastre. Fara suparare, uneori am senzatia ca tu traiesti intr-o alta tara si in alt timp. Citind insa mesajele tale, inteleg (cu tristete) de unde atita virulenta in mesajele tale impotriva concurentei tale, indiferent ca e vrb de colegi P... See more Ovidiu...
Sint atit de multe inexactitati si interpretari aiuristico-personale ale legislatiei in mesajele tale, ca mi-ar trebui mult prea mult timp sa le iau punctual si sa iti arat cit de departe esti de realitatea profesionala a zilelor noastre. Fara suparare, uneori am senzatia ca tu traiesti intr-o alta tara si in alt timp. Citind insa mesajele tale, inteleg (cu tristete) de unde atita virulenta in mesajele tale impotriva concurentei tale, indiferent ca e vrb de colegi PFA sau SRL. Constat ca tu nu ai reusit sa te adaptezi economiei de piata, nu ai putut sa tii pasul cu evolutia activitatii de traduceri ca afacere si te-ai trezit brusc ca veniturile tale au scazut, cota ta de piata s-a diminuat, concurenta ti-a luat clientii si acum vrei, ca prin initiative legislative aberante ce nu se vor materializa niciodata, sa iti recapeti statutul pierdut. Eu ti-as sugera colegial sa te trezesti la realitatea lui 2009, sa incerci sa vezi care sint cauzele ce au determinat ca tu sa ajungi in acesta situatie si sa iei masuri imediate de redresare. Canalizeaza-ti energia spre solutii de revenire pe piata, nu spre "solutii" de a -ti elimina concurenta de pe piata.
Inca un sfat, daca-mi dai voie. Mi-e teama ca prin postarile tale, tu iti faci singur rau. Iti atragi antipatia directa a colegilor ce lucreaza ca PFA la nivel national cu tot soiul de idei aberante care nu urmares decit eliminarea lor ca traducatori de pe piata. Mai nou soliciti limitarea la nivel local a dreptului PFA-urilor de a profesa!!! Pac-pac (cum ar zice cineva), ai scapat de PFA-urile concurente din alte orase. Ai fraze in care, cum bine spunea cineva, tu te cam joci cu soarta unor oameni.
"cum ziceam, profesia aceasta este strâns legată de un anumit mediu propice de dezvoltare: oraşul mare. Dacă vezi că în oraşul mic nu merge treaba bine, ori te muţi într-un oraş mare unde ştii că merge ok, ori te laşi de meserie şi te apuci de altceva care are căutare acolo"
Eu as zice sa iti revizuiesti opiniile, sau macar sa iti mai temperezi elanul. La ce vint de recesiune bate, daca ii spui unui traducator care de 15 ani face numai traduceri dintr-un orasel de provicie ca de miine e somer ca asa vrea dl Ovidiu, s-ar putea sa te trezesti ca se muta la Constanta, in fata usii tale, cu purcel, catel, copii, sot si o droiae de datorii pe la banci. Ca de disperare, nu stii de ce e in stare omul!
Nu mai vorbesc de relatia ta "SRL-urile exploatatoare":)(ce-mi place expresia asta) pe care le-ai facut cu ou si cu otet (ma intreb eu, ai curajul sa faci aceste afirmatii public si nu la adapostul unui nick?). Cine vrei sa mai colaboreze cu tine in aceste conditii? Desi esti vehement la adresa acestor birouri/agentii, eu am vazut cererile tale de colaborare trimise pe mail birourilor. Ce raspuns ai primit?! Identitatea ta este cunoscuta, ideile tale la fel. Tu vrei ca, dupa ce iti bati joc de activitatea legala a unor oameni, sa colaborezi cu ei?! Si te mai miri de ce nu iti merge afacerea, de ce ai ajuns in aceasta situatie. Raspunsurile le ai mai sus.
[Edited at 2009-01-24 14:59 GMT] ▲ Collapse
| | | | | Páxinas no tema: < [1 2 3 4 5 6] > | Non hai ningún moderador asignado específicamente a este foro. Para informar do incumprimento das normas do sitio ou para obter axuda, por favor, contacte co persoal do sitio » Alegere forma juridica - PFA, SRL... | Anycount & Translation Office 3000 | Translation Office 3000
Translation Office 3000 is an advanced accounting tool for freelance translators and small agencies. TO3000 easily and seamlessly integrates with the business life of professional freelance translators.
More info » |
| | Protemos translation business management system | Create your account in minutes, and start working! 3-month trial for agencies, and free for freelancers!
The system lets you keep client/vendor database, with contacts and rates, manage projects and assign jobs to vendors, issue invoices, track payments, store and manage project files, generate business reports on turnover profit per client/manager etc.
More info » |
|
| | | | X Sign in to your ProZ.com account... | | | | | |
Login to reply/comment 
