| Páxinas no tema: < [1 2 3 4 5 6 7] > | [Autorizaţie MJ] Este legal aşa ceva? Persoa que publicou o fío: Ovidiu Martin Jurj
|
|---|
Nicolae Zarna 
Romania
Local time: 10:22
Spanish to Romanian
+ ...
| Legea Notarilor | Jan 14, 2006 |
OvidiuKatz,
Concluzia ta este în opinia mea pripită.
O Lege a Notarilor nu poate să îţi facă vorbire despre alte traduceri decât despre cele care urmează a fi supuse legalizării notariale.
Pur şi simplu în practică sunt o mulţime de autorităţi ale statului care îmi cer acte certificate doar de mine şi nu au nevoie de legalizarea semnăturii mele la notar.
Asta ca să nu vorbim de situaţia din alte ţări.
Eu nu reuşesc ... See more OvidiuKatz,
Concluzia ta este în opinia mea pripită.
O Lege a Notarilor nu poate să îţi facă vorbire despre alte traduceri decât despre cele care urmează a fi supuse legalizării notariale.
Pur şi simplu în practică sunt o mulţime de autorităţi ale statului care îmi cer acte certificate doar de mine şi nu au nevoie de legalizarea semnăturii mele la notar.
Asta ca să nu vorbim de situaţia din alte ţări.
Eu nu reuşesc să găsesc în legislaţie o referire prin care am fi obligaţi să legalizăm semnătura noastră la notar.
Se face vorbire doar despre cum se procedează atunci când actul ajunge la notar.
Cu bine,
Nicolae ▲ Collapse
| | | | | Noutaţi superutile - mulţumesc mult | Jan 14, 2006 |
Mulţumesc foarte mult, Cristiana şi Nicolae. Este foarte bine, Nicolae, că ai pus pe forum toate astea, fiindcă e exact cum zice şi Cristiana: ar putea fi foarte utile pt. multă lume. Păi eu, care lucrez de 6 ani, am găsit lucruri de care habar nu aveam, dar atunci unul care e la început?
Problema e exact ce ziceam în postarea anterioară: nu avem o lege a noastră privind activitatea noastră şi cum trebuie să o desfăşurăm. Practic primeşti autorizaţia MJ într-un ... See more Mulţumesc foarte mult, Cristiana şi Nicolae. Este foarte bine, Nicolae, că ai pus pe forum toate astea, fiindcă e exact cum zice şi Cristiana: ar putea fi foarte utile pt. multă lume. Păi eu, care lucrez de 6 ani, am găsit lucruri de care habar nu aveam, dar atunci unul care e la început?
Problema e exact ce ziceam în postarea anterioară: nu avem o lege a noastră privind activitatea noastră şi cum trebuie să o desfăşurăm. Practic primeşti autorizaţia MJ într-un plic mare, doar ea singură, nimic pe lângă ea, explicaţii, instrucţiuni, îndrumar sau ceva, numească-se oricum, numai să existe. De unde să ştie omul altfel că trebuie să aibă arhivă, registru sau mai ştiu io ce? Unde scrie asta? Cât despre numerotarea traducerii de către traducător, cu specificarea numărului direct pe ea, nimeni nu face aşa ceva aici în oraş. Deci toată lumea pune titlu "Traducere din limba ... " şi atât, adică urmează traducerea propriu-zisă, apoi la sfârşit încheierea de legalizare. Dar oricum, mi se pare o chestie bună, cu numerotarea şi cu registrul. Dar cu arhiva cum e? Adică trebuie să păstrezi un exemplar de traducere? Şi ce garantează că dacă păstrezi un exemplar de traducere sigur aia e? E autentică doar dacă păstrezi un exemplar legalizat. Altfel poţi să o faci ieri şi să zici că ai facut-o acum 2 ani.
Cu legalizările, nu e ilegal să le faci tu, traducătorul. Mai mult, la noi ştiu un notariat care zice că trebuie şi e preferabil să vii tu la legalizat, fiindcă semnătura ta se legalizează, nu a clientului tău. Iar dacă nu vii tu, atunci e musai să specifici în formula de legalizare că legalizarea se face conform specimenului de semnătură depus. Dar câte notariate, atâtea obiceie. Mulţi traducători de p-aici preferă să meargă ei la legalizat, ca să fie siguri că nimeni nu face mânării cu traducerea lor, deci exact aşa cum a fost făcută, aşa se legalizează acea traducere şi dovada e exemplarul cu matca de la notariat. Dar alţi traducători trimit clientul la notariat pt. legalizarea traducerii.
La client nu iau banii înainte pe legalizare; adică uneori iau fiindcă vor oamenii să mi-i dea, ca să se scape de cheltuială şi să ştie cu ce rămâne în portofel. Dar asta e benevol, nu oblig eu omul să plătească înainte. Uneori şi pe traducere iau banii când e gata, dar numai dacă am acte originale, altfel nu am încredere, că omul poate să nu mai vină după ele. Dacă îmi lasă xeroxuri, atunci îi iau banii înainte pe traducere şi îi dau chitanţă. Iar la ridicare primeşte şi de la notariat.
Deci eu dacă nu îi iau clientului bani pe legalizare, normal că nu îi dau eu nimic de la mine, factură şi / sau chitanţă pt. asta. Tot ce dau eu e doar pt. traduceri. Acuma chiar că m-a pus pe gânduri chestia asta, după cele scrise de Nicolae. Dar mă gţndesc că dacă-i chiar aşa, apăi ar trebui să dau chitanţă şi pt. tehnoredactarea computerizată, printare etc., fiindcă ăsta e un domeniu al aşa-ziselor centre de copiere. Dar nimeni din traducîtori nu am auzit să facă asta. Toţi dau (care dau! dar aici e deja altă problemă) chitanţe şi facturi doar pe traduceri.
Cu factura de la notariat, niciunde nu mi-au cerut la notariat să o semnez. Ciudat, mi se cere acest lucru ori de câte ori cumpăr ceva şi cer factură pe PFA pt. a băga cumpărătura la cheltuieli deductibile. Dar la notariat niciodată nu m-au pus să semnez factura la delegat. Există notariate care nu vor să dea factură direct pe client decât dacă e şi clientul cu buletinul, să-i ia CNPul, sau să ai tu seria şi nr. şi CNPul clientului; la alte notariate ţi de să chitanţă pe client dacă pe cererea de legalizare (aia e singura ce o semnezi tu) te treci pe tine cuzm că soliciţi legalizarea, cu specificaţia "pt. XYZ (numele clientului)". Ăn fine, există şi notariate foarte flexibile, cunosc şi eu unul şi lucrez de ani de zile cu el. Te întrebă ei pe tine: "Chitanţa pe cine?" Şi nu-ţi cere nimic, nici buletin, nici măcar să completezi şi să semnezi bilet notariat cu cerere de legalizare, că şi aia fac tot ei. Deci eu dau actele, zic pe cine e chitanţa, până ies la o ţigară, când vin înapoi e gata, dau banii şi îmi dă actele în folie, cu 2 chitanţe/facturi capsate una de alta: una de onorariu şi alta de taxă de timbru tot în folie, împreună cu actele. Doar cu numele clientului, C-ţa, suma, tvaul etc. Doar la firme se pune şi CUIul, care trebe să-l iei în prealabil de la client. În rest, doar dacă ceri tu; am avut un client care a cerut şi CUIul, şi Jul, şi adresa completă a sediului, ba mai rău: IBANul, că a zis tanti aia de la notariat căomul are ceva, de o pune pe ea să copie atâtea cifre.
Deci iacătă: câte notariate, atâtea obiceie. Şi ei au o lege a lor care zice ce şi cum trebuie să facă, şi tot nu lucrează toţi la fel. Dar atunci noi, traducătorii, care nu avem o lege a noastră, a activităţii noastre?
Oricum, mulţumesc mult încă o dată tuturor pt. toate cele scrise, fiincă sunt lucruri foarte utile şi e bine de ştiut de ele şi să afle cât mai multă lume. ▲ Collapse
| | | | | Păi tocmai de aia am avut şi eu îndoieli | Jan 15, 2006 |
Nicolae Zarna wrote:
OvidiuKatz,
Concluzia ta este în opinia mea pripită.
O Lege a Notarilor nu poate să îţi facă vorbire despre alte traduceri decât despre cele care urmează a fi supuse legalizării notariale.
Pur şi simplu în practică sunt o mulţime de autorităţi ale statului care îmi cer acte certificate doar de mine şi nu au nevoie de legalizarea semnăturii mele la notar.
Asta ca să nu vorbim de situaţia din alte ţări.
Eu nu reuşesc să găsesc în legislaţie o referire prin care am fi obligaţi să legalizăm semnătura noastră la notar.
Se face vorbire doar despre cum se procedează atunci când actul ajunge la notar.
Cu bine,
Nicolae
Până să se scumpească taxa de onorariu şi să crească preţurile la legalizări, nimeni nu zicea că nu vrea la notariat, ba din contră. De asta până acuma nici nu mi-am pus problema asta, fiindcă nu a existat, deci duceam toate traducerile notariale, deci acte, la notariat. Ei, mai nou, ca să nu plătească noile taxe scumpite, românul e inventiv şi zice că nu îi trebuie. Şi într-adevăr aşa e: sunt autorităţi care cer traducere cu încheiere simplă, iar omul vine la rându-i la tine şi îţi cere aşa ceva. De ce am dubii că asta e ceva ilegal? Păi fiindcă şi aici pe forum se revolta multă lume contra obligativităţii legalizării semnăturii traducătorului de către notari, care iau şi o groază de bani pt. asta, uneori mai mult decât traducătorul pe traducere.
Pe de altă parte, citind legea asta a notarilor, bucata respectivă zice de "Efectuarea şi legalizarea traducerilor", deci automat efectuarea e băgată în aceeaşi oală cu legalizarea. După aia, se zice tot în legea notarilor că notarii înşişi pot efectua traduceri sau traducători autorizaţi. Păi pariez că un notar care face şi traduceri (cam rare cazurile, că sunt ocupaţi cu chestii mult mai bănoase!), automat ăşi şi legalizează traducerea, cum scrie la lege. Asta ca să-i ia omului bani, tot el, şi pe traducere şi pe legalizare. Păi atunci dacă notarul îşi legalizează traducerea, tu, ca traducător autorizat, a cărui traducere e la fel, adică are acelaşi regim cu traducerea notarului, atunci nu trebe s-o legalizezi?
În afara României e altceva, că acolo nu e în vigoare legislaţia noastră. Acolo sunt alte chestii valabile care la noi nu sunt. De pildă, legalizare la tribunal, nu numai la notariat. La noi nu mi-a venit nimeni cu aşa ceva, dar act în germană am avut cu aşa ceva. De asta nu mă leg de ce e afară, că nu-i la noi.
Nu ştiu ce să mai zic, chiar că am dubii, fiindcă o lege a traducătorilor nu exista, iar a notarilor, vorba ta, totuşi nu e foarte clară. Iar exemplul altora (adică alţi traducători fac asta) nu e întotdeauna o dovadă a legalităţii. Adică dacă mai multă lume face sau nu face ceva, nu înseamnă că aşa trebuie şi aşa e legal, vezi chestiile cu arhiva, cu registrul etc. Adică multă lume, deşi ar trebui să aibă aşa ceva, nu are. Iar în problema legalizării, traducătorul e între ciocan şi nicovală. Pe de-o parte, unii clienţi zic că nu vor legalizare, apoi se duc unde trebuie cu traducerea şi dacă sunt întrebaţi de ce nu e legalizată, fac pe neştiutorii şi dau vina pe traducător că aşa i-a facut-o, nu recunosc că ei au cerut-o aşa. Iar cine le cere actul tradus închide ochii, că aşa-i la noi, no bin, acuma dacă aţi adus-o aşa, o luam aşa, că are semnătură şi ştampilă de la traducător etc. Şi apoi merge şi Y şi dacă i se zice de legalizare, vine cu argumentul: păi colegului X i-aţi primit-o şi fără, deci primiţi-o şi pe a mea. De chestii de astea mi-e frică mie. Pe de altă parte, dacă întrebi un notar, automat îţi zice, da, cum să nu? Legalizarea e obligatorie! Normal că zice aşa, ca să ia bani pe legalizare. Deci pe cine să crezi? Pe client sau pe notar? Notarul are bucata asta din Legea 136 / 1995 de partea lui. Clientul ce are de partea lui? Nu prea are multe, de asta am eu dubii dacă trebuie să îndeplinesc vrerea clientului. Până acuma nu am îndeplinit-o, când a fost vorba de acte, am zis că traduc ori cu legalizare ori deloc. Şi dacă ziceau că în altă parte le-a făcut fără legalizare, ziceam ok, mergeţşi tot acolo. Beleaua e că în ultimul timp s-au înmulţit aceste solicitări şi mai bine aflu o treabă decât să pierd clienţi degeaba.
| | | | | obligatiile & responsabilitatile | Jan 15, 2006 |
Cristiana Coblis wrote:
Puţini, foarte-foarte puţini dintre cei care întreabă aproape zilnic de atâţia ani cum pot obţine autorizaţia de traducător îşi dau seama ce presupune sub aspectul obligaţiilor şi responsabilităţilor această îndeletnicire.
Cand am date examenul la Ministerul Culturii si Cultelor in noiebrie 2004, la proba de retroversiune (romana>araba), am avut de tradus "Obligatiile si Responsabilitaile Notarului Public".Inca de pe atunci, mi-am pus problema responsabilitatilor mele ca viitor traducator.Ma gandeam ca asa cum exista articole de lege care spun clar care sunt obligatiile norarilor, ar trebui sa fie scris "undeva in lege" si acelea ale traducatorilor autorizati.
Din discutiile de pe acest fir, din contradictile si nelamuririle exprimate, imi dau seama ca asa ceva, clar si structurat, nu exista.
Trebuie mereu tu singur "to look over the fence" in curtea notarului, a juristului,a contabilului, pentru a-ti da seama de cum ar trebui sa procedezi.
Eu am inceput sa intreb pe la birourile de traduceri, la care mergeam sa-mi depun autorizatia, despre felul in care procedeaza ceilalti traducatori... Nu mi se pare un mod normal de a te informa: sa intrebui pe unul si pe altul, sa analizezi ce ti se spune, sa vezi ce e logic si aplicabil si sa aplici, sa vezi unde e aberant si la limita legii sau chiar ilegal si sa inceci sa eviti.
Nu de mult timp,am mai trecut odata pe la financiar sa ii intreb despre acele facturi verzi si rosii care raman in facturierul meu, ce fac cu ele.. si atunci am aflat si de acel registru in care trebuie sa trec traducerile.
M-am intors la birourile de traduceri, sa-i intreb cum fac ceilalti colegi, sa ma uit si eu intr-un registru, cum se trece sa trec si eu.Mi-au zis ca nu au mai auzit de un asemenea registru,au dat niste telefoane, am intrebat si alti traducatori cu ceva ani in meseria si pe limbi cu un volum mai mare de lucru (engleza, italiana, spaniola).. nimeni nu a auzit nimic. Paream venita dupa alta lume.
Sa nu mai zic de factura si chitantza, se pare ca nimeni nu are nevoie de ele. Imi zic ca volumul pe araba e prea mic si nu se merita..
Si atunci, cum fac daca vreau sa fiu in regula si sa trec in registru cui am tradus, cand am tradus, ce am tradus ?ce chitanta am eliberat ? Imi tai singura chitante si apoi le arunc la gunoi ?
| | |
|
|
|
| Cine merge sa legalizeze traducereA? | Jan 15, 2006 |
Nicolae Zarna wrote:
1. Nu ai calitatea necesară pentru a lua un act care nu este al tău şi a-l duce la notariat să îl legalizezi.
Deobicei, vad actul care il am de tradus si fac o copie xerox dupa el, nu iau originalul cu mine acasa sa-l traduc pentru ca mi-e frica sa il pierd, sa-l distrug sau sa-l uit pe undeva.
Ca PFA practic nu ai cum să oferi în mod legal acest serviciu de legalizare, nu eşti autorizat ca traducător pentru aşa ceva, decât dacă eşti şi avocat...
Deci, practic, cu traducerea facuta de mine nu am voie sa merg la notal s-o legalizez ? Atunci cine sa mearga ?
Mi-au zis notarii sa vin cu clientul atunci cand vreau sa legalizez o traducere,adica sa nu il trimit cu traducerea singur. Daca am lucrat prin agentie este ok, numai este nevoie sa mai vin eu pt legalizare.
Sunt usor confuza...
[Edited at 2006-01-15 13:03]
[Edited at 2006-01-15 13:05]
| | | | | Orasul tutror posibilitatilor | Jan 15, 2006 |
Nicolae Zarna wrote:
Originea nefericită: Am colaboratori (3 cazuri) care au început să afle despre pericolele ascunse ale meseriei noastre abia pe culoarele procuraturii. Este adevărat că toţi erau traducători pe perechi cu risc (engleză - română şi arabă - română).
De ce sunt considerate perechi de risc?
Pentru engleza-romana cred ca am inteles, notariatul american este mai permisiv.
Perechea araba-romana ?
Astazi mi-a venit sa traduc un permis de conducere expirat cu rugamintea de a mai adauga un an pana la expiratea lui. Am refuzat si am inteles ca il trimite la Bucuresti, traducatorii de acolo il rezolva fara nici o problema.
Si inca o intrebare, este nevoie sa pastrez copii xerox dupa actul original? Au vreoo valoare ?
| | | | Cristiana Coblis
Romania
Local time: 10:22
Membro (2004)
English to Romanian
+ ...
| probleme de sistem, dar şi obiceiuri proaste | Jan 15, 2006 |
Sabah Kadour wrote:
Din discutiile de pe acest fir, din contradictile si nelamuririle exprimate, imi dau seama ca asa ceva, clar si structurat, nu exista.
Trebuie mereu tu singur "to look over the fence" in curtea notarului, a juristului,a contabilului, pentru a-ti da seama de cum ar trebui sa procedezi.
Există un mare adevăr în ceea ce spui mai sus. Legislaţia suferă de carenţe şi cu toate aceste modificări i răsmodificări este greu de urmărit, dar nu imposibil. Începem să ne trezim şi să ne mai punem şi întrebări. După puţinii ani de când sunt eu în industria asta şi în care aceste semne de întrebare au lipsit şi totul era taken for granted (deşi mare parte era şi rămâne greşit), consider că este un uriaş pas înainte. E bine să ne întrebăm, dar de ce? Unde scrie? Ce bază legală există pentru aşa ceva?
După părerea mea, trebuie să ne informăm atât de la colegi (există aşa-numitele persoane-resursă, oameni cu experienţă şi care de-a lungul timpului au făcut efortul de a se informa cu privire la chestiunile profesionale), dar cred că trebuie să facem noi înşine efortul de a citi şi avea la îndemână textul legilor care reglementează profesia şi exerciţiul acesteia.
Există nişte reglementări care au fost întocmite înainte de apariţia L 178/97. În regulamentul de aplicare al L 178/97 se precizează că ele au rămas valabile, deci traducătorii autorizaţi au obligaţia de a le respecta.
ORDIN Nr. 462 din 16 martie 1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea si plata interpretilor si traducatorilor folositi de organele de urmarire penala, de instantele judecatoresti, de birourile notarilor publici, de avocati si de Ministerul Justitiei
Art. 17
(2) Prevederile Ordinului ministrului justitiei nr. 233/C/1996 pentru completarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 710/C/1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 21 februarie 1996, în masura în care nu contravin prevederilor prezentului regulament, vor putea fi aplicate.
Acest ordin 710/C/1995, despre care s-au făcut ample referiri şi la Conferinţa ATR din noiembrie, este de fapt singurul care conţine dispoziţii amănunţite despre cum trebuie redactată şi cum trebuie să arate o traducere autorizată. La atelierul de traduceri juridice de la conferinţa ATR s-a discutat pe textul ordinului şi s-au punctat nişte aspecte. Am constatat că acest ordin 710 este foarte puţin cunoscut şi ca atare, foarte puţini îl respectă.
Si atunci, cum fac daca vreau sa fiu in regula si sa trec in registru cui am tradus, cand am tradus, ce am tradus ?ce chitanta am eliberat ? Imi tai singura chitante si apoi le arunc la gunoi ?
Acum o să mă exprim mai colorat, dar din bătrâni vine o vorbă înţeleaptă: ca să nu ai probleme, trebuie să-ţi acoperi spatele cu hârtii. Se aplică în orice domeniu şi în orice situaţie.
Dacă mergem la notar pentru orice, te pune să completezi nişte formulare în care trebuie să îţi scrii datele: numele, adresa, nr. şi serie de buletin etc. Aceste hârtii primesc apoi un număr şi ele servesc la supremul scop de a dovedi că cineva şi anume cel cu datele din comandă a solicitat şi a achitat cu suma de XXX acel serviciu, cu numărul xxx din data de şi nu altul.
Ce mare chestie să faci un formular ca acela şi să ţii frumos într-un dosar sau mai multe hârtiile respective, aături de un registru în care să apară serviciile respective, pe zile, luni, ani etc. Am mai spus chestia asta şi înainte, de la străini cerem PO şi punem mare emfază pe asta deşi nu ne trage nimeni la răspundere pentru că nu punem ştampilă şi semnătură, nu devin acte oficiale etc., însă atunci când chiar ar fi cazul şi ar trebui, deşi lucrăm de atâţia ani şi trecem zilnic prin notariate nu ne-am pus problema. Eu până acum nu am văzut acest tip de acoperire cu hârtii doveditoare la niciun traducător.
Un alt aspect, chitanţă se poate tăia oricui, dar factură se eliberează numai persoanelor juridice (firme sau PFA). Da, se poate şi să le arunci la gunoi. Pentru moment nici persoanele normale nu pun mare accent pe dovedirea cheltuielilor, însă pot fi cazuri în care şi clientul poate avea nevoie să facă dovada plăţii respective. Datoria nostră este să înregistrăm tot ce intră şi tot ce iese, pentru asta trebuie să avem nişte documente doveditoare.
| | | | Cristiana Coblis
Romania
Local time: 10:22
Membro (2004)
English to Romanian
+ ...
| mersul la notar | Jan 15, 2006 |
Nu comentez prea mult, pentru că textul Ordinului 710/C este suficient de explicit.
Art. 96
Incheierea de legalizare a copie de pe un inscris intocmit intr-o alta limba decat cea romana se semneaza de notarul public care a facut confruntarea - in cazul cand cunoaste acea limba. In cazul in care confruntarea se face de catre traducator, incheierea va fi semnata de acesta in fata notarului public, in afara de cazul in care traducatorul are depus specimenul de semnatura in biroul notarial.
Se deduce în mod clar că dacă traducătorul are specimenul depus la notar, nu este necesară prezenta lui în momentul legalizării.
La fel se precizează şi la art. 103.
| | |
|
|
|
Cristiana Coblis
Romania
Local time: 10:22
Membro (2004)
English to Romanian
+ ...
| ce facem cu înscrisul (originalul) | Jan 15, 2006 |
Sabah Kadour wrote:
Deobicei, vad actul care il am de tradus si fac o copie xerox dupa el, nu iau originalul cu mine acasa sa-l traduc pentru ca mi-e frica sa il pierd, sa-l distrug sau sa-l uit pe undeva.
Tu ca traducător trebuie să vizezi actul autentic (originalul) pe care l-ai tradus. Se pune pe spate o ştampiluţă cu data, numele şi nr. de autorizaţie. Totuşi după părerea mea, ar trebui ca traducerea să fie însoţită de o copie după original şi traducătorul să păstreze la arhivă o copie după original împreună cu traducerea. Altfel dacă te ia cineva la întrebări (cum a menţionat Nicolae, există destule cazuri de falsuri), tu cum poţi dovedi că ai tradus un anumit act şi nu altul? Cine te crede pe cuvânt? Presupunând că a venit cineva la tine cu un fals, pe care un om obişnuit nu-l poate detecta, şi undeva există un act autentic diferit de cel fals în anumite privinţe (o iniţială, o cifră la an etc.), cum vei putea tu dovedi că tu ai tradus actul care ţi s-a adus falsul) şi nu originalul şi că diferenţa nu ţi se datorează ţie?
Pentru o persoană de bună credinţă e greu de imaginat la ce ar recurge persoanele de rea-credinţă ca să obţină anumite lucruri.
Poate părea o situaţie ştiinţifico-fantastică, dar este reală. După părerea mea, trebuie păstrată întotdeauna la arhivă o copie a originalului, ideal, traducerea trebuie să fie însoţită de copia originalului. După mine asta ar evita multe probleme şi ar reduce numărul tentativelor de fals. Pentru că nu toţi falsificatorii vor fi pregătiţi să rişte atunci cânt traducătorul agrafează îmreună traducerea şi copia după documentul autentic prezentat la traducere, care identifică în mod clar făptuitorul.
Din câte ştiu acest model este aplicat cu succes în mai multe ţări şi este motivat, iar legislaţia românească nu numai că nu interzice această practică, ci chiar pe undeva e pitită o prevedere care ar justifica acest further step: http://www.just.ro/acteincidente.php?idc=11
Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 710/C/1995, modificat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1758/C/2004
CAPITOLUL V
Procedura actelor notariale
SECŢIUNEA I
Dispoziţii comune
Art. 47
�nscrisurile destinate a fi traduse într-o limbă străină se vor redacta fie pe două coloane, cuprinzând în prima coloană textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba română, continuându-se cu textul în limba străină. [/quote]
Şi cu asta mă cumintesc şi eu, vorba lui Nicolae, urându-vă mult succes.
| | | | | Notariatul ne salvează pielea la nevoie | Jan 15, 2006 |
Sabah Kadour wrote:
De ce sunt considerate perechi de risc?
Pentru engleza-romana cred ca am inteles, notariatul american este mai permisiv.
Perechea araba-romana ?
Astazi mi-a venit sa traduc un permis de conducere expirat cu rugamintea de a mai adauga un an pana la expiratea lui. Am refuzat si am inteles ca il trimite la Bucuresti, traducatorii de acolo il rezolva fara nici o problema.
Si inca o intrebare, este nevoie sa pastrez copii xerox dupa actul original? Au vreoo valoare ?
Păi aşa şi germana e de risc. Ar fi mai ales actele de maşini, fiindcă pot fi maşini furate; la noi în oraş chiar am auzit de un traducător că a fost chemat să dea declaraţii la procuratură, dar s-a dovedit că persoana era nevinovată. Nu ştiu exact amănunte, am auzit şi eu de la x, care a auzit de la y, care ştia de la z etc. De asemenea şi la invitaţii e problemă. Zilele trecute, căutând cu totul altceva (o geacă de piele de motor, deci un produs care n-are nici o treabă cu invitaţiile), chiar am văzut pe www.neogen.ro un anunţ care oferă invitaţii de Germania contra cost. Oare cât de legale sunt acele invitaţii?
În fine, cel mai bine e să traduci direct după original. La invitaţii, acte de studiu, caziere, certificate chiar aşa se şi întâmplă. La actele de maşină se mai întâmplă să vină câte un client şi să zică că a doua zi dimineaţă mere la RAR cu noaptea în cap şi că îi trebuie originalele. În cazul acesta, ori îi scanez actele şi traduc după scanuri - deci făcute de mine, că eu nu am xerox acasă să trag la xerox; ori omul vine direct cu copiile xerox gata făcute, dar îmi arată şi originalul, deci pot să văd că xeroxul e exact la fel. Deci totul e ok şi nu am de ce să îmi fac griji. La fel, dacă primesc copii xerox sau scanuri pe mail de la birouri de traduceri cu care colaborez, am toată încrederea, fiindcă acele copii sunt făcute de birou şi nu de clientul biroului; deci dacă biroul le-a luat de bune actele şi le-a copiat, e ok. Dacă am avut vreodată dubii la unele scanuri, sau aveau locuri greu vizibile, m-am dus la birou să văd originalul şi m-am convins că e ok. Ce nu accept sunt actele de maşină prin fax, fiindcă la brief sunt mari probleme de vizibilitate şi scrisul iese negru pe negru pe alocuri. Iar scanurile după fax nici nu mai zic în ce hal arată.
Eu nu păstrez copii xerox după originalele omului, fiindcă n-are nici un rost; un xerox e o simplă hârtie, nu are valoare de act, de înscris autentic. Doar o copie legalizată a originalului ar fi bună în acest sens; dar care traducător dă bani din buzunar pt. a păstra aşa ceva? Eu nu.
Cât despre arhiva traducătorului, nici aia nu îşi are rostul, din acelaşi motiv. Ce să adun în ea? Câte un exemplar de traducere nelegalizat? E aceeaşi chestie: nu are valoare de înscris autentic. Nu se poate dovedi nici când şi dacă l-am făcut eu, nici dacă l-am făcut în forma respectivă sau l-am modificat ulterior şi l-am scos la imprimantă în noua versiune, care nu e tot aia cu cea de la client etc. Deci ca să aibă rost să am arhivă, ar trebui să plătesc 9 RON la fiecare document tradus de mine, să îmi facă notarul un exemplar în plus pt. mine. Ce rost are să dau aceşti bani? Oricum există actul cu pricina în arhiva notarului, care e obligat prin lege să aibă arhivă. Dar e şi logic să aibă arhivă, fiindcă notarii adună numai înscrisuri autentice în arhiva lor, nu simple hârtii.
Oricum, e o superidee chestia cu registrul. Aia da, merită ţinut şi chchiar de azi o să am unul; o să-mi amenajez un caiet mare, studenţesc pt. asta. Sau trebuie cumpărat ceva registru special de la tipizate? Oricum, cred că e bine să aibă mai multe coloane, adică nr. crt., data, numele clientului, denumirea actelor aduse, nr. şi data emiterii lor şi instituţia emitentă la fiecare în parte, nr. şi data încheierii de autentificare şi notarul la cere le-am dus, data, seria şi nr. facturii şi/ sau chitanţei de la notariat, data, seria şi nr. facturii de la mine. În felul ăsta orice act e foarte uşor de găsit.
Deci până la urmă văd că oricum o învârt, tot legalizarea la notariat ne salvează şi pielea, dacă doamne fere se întâmplă ceva cu un document.Nimeni nu te poate acuza că ai făcut o traducere care n-ai făcut-o, dacă e notarială, deci cu legalizare la notariat; dacă la arhiva notarului nu-i, tu eşti ok.
| | | | Cristiana Coblis
Romania
Local time: 10:22
Membro (2004)
English to Romanian
+ ...
| reglementări privind desfăşurarea activităţii traducătorilor autorizaţi | Jan 15, 2006 |
Problema e exact ce ziceam în postarea anterioară: nu avem o lege a noastră privind activitatea noastră şi cum trebuie să o desfăşurăm. Practic primeşti autorizaţia MJ într-un plic mare, doar ea singură, nimic pe lângă ea, explicaţii, instrucţiuni, îndrumar sau ceva, numească-se oricum, numai să existe.
Poate că în trecut m-am exprimat în acelaşi sens, dar mai puţin explicit. Eu personal am cunoştinţe privind legislaţia în domeniu, în România şi în alte ţări, văd diferenţele şi pot identifica locurile unde putem aduce îmbunătăţiri. Nu lucrez însă în acest domeniu al traducerilor autorizate şi nu mă voi apuca să lucrez în acest domeniu, deci experienţa personală îmi lipseşte. Nu mă dau atotştiutoare şi nu voi începe acum cu probleme atât de serioase. Informaţiile pe care le am provin din discuţii şi convorbiri cu traducători din ţară, unii dintre ei cu experienţă vastă şi care au păţit destule pentru a cunoaşte care sunt problemele şi carenţele. Cunosc şi eu o parte din aceste probleme, destul pentru a-mi da seama că este necesar să luăm nişte măsuri.
Partea de care eu şi ATR ne putem ocupa se limitează la următoarele:
1. organizarea de întâlniri dedicate subiectului cu suportarea cheltuielilor aferente închirierii spaţiului, alte cheltuieli ocazionate de eveniment.
2. moderarea discuţiilor şi administraţie
3. redactarea unor concluzii şi recomandări, memorii şi propuneri legislative pe baza discuţiilor respective
4. lobby pe lângă instituţii pentru propunerile depuse
5. diseminarea informaţiilor în grupul-ţintă (traducători etc.).
Acum vine parte spinoasă: VOI, cei care lucraţi în domeniu şi sunteţi direct vizaţi de carenţele legislative din acest domeniu, trebuie să aveţi voinţa şi clarviziunea de a participa activ şi a de discuta şi aduce propuneri de îmbunătăţire. Până acum nu am văzut decât că ne tot plângem de probleme, e vremea să facem şi ceva concret că altfel situaţia nu se va schimba niciodată singură şi problemele nu se vor rezolva de la sine. Mă nemulţumeşte faptul că marea majoritate aşteaptă să facă alţii ceva.
Noi am organizat prin ATR anumite acţiuni pentru a discuta nişte probleme, pentru a consolida cunoştinţe, pentru a contribui la schimbări în bine acolo unde am văzut o problemă sau unde e loc de mai bine. Aceste lucruri nu ar fi fost posibile fără cei care au participat activ la acţiuni în scopul declarat de a schimba ceva în bine.
Faptul că am organizat un atelier dedicat carenţelor şi problemelor din domeniul traducerilor autorizate în cadrul conferinţei denotă că ştim că există numeroase probleme şi dorim să facem paşi pentru a le soluţiona. Ceea ce eu doresc de la cei care lucrează în acest domeniu este să conştientizeze aceste probleme şi faptul că le stă în putere lor şi numai lor să le schimbe în bine. Se poate spune că atelierul a fost productiv, a beneficiat de participarea unor persoane cu cunoştinţe solide, experienţă şi interes în acest domeniu şi s-au tras nişte concluzii, s-au făcut câteva propuneri. E un început, se poate continua şi se poate face mult mai mult.
Din partea ATR şi a mea personal oricine doreşte să participe activ la realizarea unor schimbări în acest domeniu va beneficia de toată susţinerea pe care o putem acorda.
Ceea ce am apreciat întotdeauna, şi sper nu numai eu, la Ovidiu este că pune întrebări şi este întotdeauna dispus şi vrea să afle mai mult, să se perfecţioneze
Am şi eu nişte întrebări la care voi da tot eu răspuns, rămâne ca voi să judecaţi dacă sunt răspunsuri bune sau rele.
Întrebarea 1. Există o conştiinţă profesională în rândul celor peste 14000 de traducători autorizaţi?
Răspunsul 1. Nu.
Întrebarea 2. De ce legislaţia nu reflectă interesele traducătorilor autorizaţi?
Răspunsul 2. Nu a existat nicio tentativă consistentă din partea unui grup organizat de a aduce propuneri în acest sens. Au existat tentative din partea unor persoane izolate, multe dintre ele le cunosc şi le-am parcurs, majoritatea sunt traduceri integrate sau combinate după legi din alte ţări, nu reflectă discuţii şi consens cu colegii din România, nu reflectă soluţii la problemele reale cu care se confruntă traducătorii autorizaţi români.
După mine există două abordări posibile: una frumoasă şi care poate produce rezultate şi una mai puţin so and so.
Exemplu real de soluţie elegantă: în Belgia nu existau reglementări unitare privind autorizarea traducătorilor şi fiecare tribunal făcea după cum considera că este mai bine. Atunci reprezentanţii asociaţiilor profesionale, ai universităţilor şi ai ministerului de resort s-au adunat şi au discutat în cadrul unui proiect comun şi pus la punct modalităţile cele mai potrivite de reglementare.
Soluţia mai puţin elegantă şi productivă: silentio stampa din partea asociaţiilor şi a autorităţilor în problema reglementărilor şi a tarifelor, se întâmplă de circa un deceniu în Olanda, unde activitatea traducătorilor autorizaţi e reglementată printr-o lege din 1800 toamna cu care nimeni nu e de acord, dar negocierile de schimbare au degenerat în asemenea diferenţe între traducători şi autorităţi ăncât nicio parte nu mai este dispusă să se apuce sau să continue discuţiile.
Desigur mai este şi varianta: nu facem nimic. Mă abţin de la comentarii.
Întrebarea 3: Câţi traducători sunt şi câţi notari sunt? De ce?
Răspunsul 3: Nu ştiu câţi notari sunt dar nu cred că sunt peste 10000 în toată ţara, oricum cu circa 50% mai mulţi traducători autorizaţi. De ce? Din cauză că nu găseşti autorizaţii de notar pe toate gardurile, pe când ştim cu stă situaţia la traducătorii autorizaţi. Şi se mai zice că în număr stă puterea? Lăpuşneanu avea un răspuns semnificativ pe care nu ţin repet pentru că întotdeauna am avut convingerea că nu se aplică traducătorilor. Dar ţin să repet că numărul este ceva de speriat pentru ministere şi instituţii şi grupurile de interes organizate sunt băgate în seamă şi au forţă de negociere.
De ce câştigă notarii mai bine decât traducătorii?
Pentru că volumul pieţei se împarte la mai puţini notari, iar la traducători volumul pieţei care e mult mai limitată ca arie de cuprindere se împarte la mult mai mulţi. Fiind bine organizaţi pot stabili tarife şi înţeleg că e spre binele lor să le respecte.
Întrebarea 4: De ce notarii au o imagine profesională mai bună?
Răspunsul 4: Pentru că au o conştiinţă profesională şi sunt uniţi, organizaţi şi ştiu ce vor. Pentru că ştiu legile, pe când traducătorii nu, deşi nu-i împiedică nimic să le cunoască. Pentru că ţin arhivă, pe când traducătorii nu. Pentru că nu-i găseşti fără chitanţe, facturi şi comenzi, pe când pe traducători mult mai des.
Întrebarea 5 şi ultima: Pot traducătorii să schimbe ceva?
Răspunsul 5: În mod sigur, iar eu voi susţine întotdeauna acest drept şi privilegiu. Din punctul meu de vedere singurii care pot să schimbe ceva în cunoştinţă de cauză şi semnificativ sunt traducătorii.
În concluzie, aşteptăm în continuare semnale că traducătorii autorizaţi doresc să se întâlnească şi să discute problemele şi soluţiile la problemele lor. Orice iniţiativă în acest sens va beneficia de sprijinul nostru.
| | | | | Ma simt usurata :) | Jan 15, 2006 |
Cristiana Coblis wrote:
După părerea mea, trebuie păstrată întotdeauna la arhivă o copie a originalului, ideal, traducerea trebuie să fie însoţită de copia originalului. După mine asta ar evita multe probleme şi ar reduce numărul tentativelor de fals. Pentru că nu toţi falsificatorii vor fi pregătiţi să rişte atunci cânt traducătorul agrafează îmreună traducerea şi copia după documentul autentic prezentat la traducere, care identifică în mod clar făptuitorul.
Mi se pare genial !
Am mai vazut asemenea traduceri legalizate. Chiar diploma mea de bac este tradusa & legalizate astfel.
Traducatorul a tradus diploma & a atasat o copie simpla dupa original(a prins-o cu capsatorul). Cele doua foi sunt astfel pozitionate, una peste cealalata, incat stampila traducatorului vine pe traducere si pe o parte din copia originalului.Daca se detaseaza copia, ramane stamipla traducatorului doar partal pe traducere.Practic, devine nula.
Asa am sa procedez de azi incolo. Ma scuteste de o gramada de batai de cap si de eventuale complicatii.
La notar las un exemplar al traducerii facute de mine + copia originalului atasata. Nu va mai trebui sa tin intr-o arhiva proprie copii dupa toate traducerile legalizate din moment ce la notar exista traducerea + copia originalului.
In registrul meu voi trece date despre fiecare traducere, nr, data, ... si notarul l-a care am legalizat.
Daca se va ivi vreodata nevoia, pot supune exact ce am tradus, cand si unde se afla.
I'm feeling lucky
OvidiuKatz wrote:
Oricum, e o superidee chestia cu registrul. Aia da, merită ţinut şi chchiar de azi o să am unul; o să-mi amenajez un caiet mare, studenţesc pt. asta. Sau trebuie cumpărat ceva registru special de la tipizate? Oricum, cred că e bine să aibă mai multe coloane, adică nr. crt., data, numele clientului, denumirea actelor aduse, nr. şi data emiterii lor şi instituţia emitentă la fiecare în parte, nr. şi data încheierii de autentificare şi notarul la cere le-am dus, data, seria şi nr. facturii şi/ sau chitanţei de la notariat, data, seria şi nr. facturii de la mine. În felul ăsta orice act e foarte uşor de găsit.
Se gaseste la birourile de copiat acte sau la magazinele de produse de papetarie. Nu sunt tipizate sau personalizate.Asa cum ai banuit, au mai multe coloane la capatul carora iti poti trece ce consideri tu important: nr,data,descrierea documentului, nr chitantza.. etc
Multumesc tuturor.
| | |
|
|
|
Dan Ilioiu
Romania
Local time: 10:22
English to Romanian
+ ...
| registre si legalizari | Jan 16, 2006 |
Sigur că ai număr. Legea te obligă să ai un registru al traducerilor, în care fiecare traducere pe care o semnezi în calitate de traducător autorizat de MJ primeşte un număr, pe care îl ţii tu şi al cărui conţinut nu e reglementat explicit prin lege. În orice caz, ai o coloană cu numărul de registru, una cu data şi una cu o scurtă descriere a actului.
Eu nu am gasit nicaieri o lege in care sa se specifice obligativitatea traducatorului de a tine registrul de evidenta a traducerilor (de acte). Daca are cineva numarul legii/ordonantei/hotaririi/etc ar fi util sa-l posteze pentru a ne informa direct de la textul respectiv.
In Ordinul nr. 710/1995 care prezinta Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale (36/1995), apare acest registru, in urmatoarele articole:
Art. 40. - (1) Biroul notarului public ţine următoarele registre:
a) k) registrul de traduceri;
l) [...]
[...]
Art. 50. - Notarii publici care folosesc traducători angajaţi cu contract de muncă vor ţine şi un registru de traduceri. În acest caz, traducerile se vor înregistra în acest registru şi nu se vor înscrie în registrul general.[/quote]
De aici inteleg ca este obligatia notarului sa tina acest registru. Nu neg faptul ca un astfel de registru poate fi util, chiar si in alte situatii decit cele de tip procuratura/judecatorie/etc.
Referitor la legalizare, am gasit tot in acest regulament urmatoarele:
Art. 101. - În încheierea de legalizare a traducerii, notarul public autorizat va atesta exactitatea traducerii de pe acel înscris (autentic, în copie legalizată, cu semnătură legalizată, cu dată certă sau sub semnătură privată, în extras, după caz), care a fost vizat în acest scop.
Art. 102. - Traducătorul care efectuează traducerea va întocmi formula de certificare cu următorul cuprins: "Subsemnatul .............., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic, în copie legalizată, cu semnătură legalizată, cu data certă sau sub semnătură privată, în extras, după caz) în limba ................ care a fost vizat de mine, TRADUCĂTOR .........".
Adica traducatorul certifica exactitatea traducerii iar notarul atesta aceeasi exactitate. Adica traducatorul semneaza si raspunde pentru conformitatea traducerii cu textul priginal iar notarul certifica faptul ca acel traducator are dreptul de a traduce astfel de documente si, in plus, da o valoare legala hirtiei pe care este traducerea (o legalizeaza).
| | | | Cristiana Coblis
Romania
Local time: 10:22
Membro (2004)
English to Romanian
+ ...
| obligativitatea registrului de traduceri | Jan 17, 2006 |
Mergi un pic mai jos în Ordinul 710/C/95, Dan.
Art. 50
Notarii publici care folosesc traducatori angajati cu contract de munca vor tine si un reigstru de traduceri. In acest caz, traducerile se vor inregistra in acest registru si nu se vor inscrie in registrul general.
De aici reiese că notarul, care poate avea angajaţi traducători autorizaţi sau poate fi el însuşi traducător autorizat cf. legii, este obligat să ţină registru de traduceri dacă exercită şi această parte de efectuarea traducerilor autorizate. Din text reiese cu claritate că în registrul de traduceri se vor înregistra traducerile efectuate. L178/97 prevede că dispoziţiile acestui Ordin rămân în vigoare în măsura în care nu sunt contrazise de L 178/97 şi regulamentul de aplicare al L 178/97.
Clarificări legate de arhivă...
Orice business este obligat să ţină o arhivă cu documente care să-i ateste activitatea. Nu există obligativitatea pentru traducătorul autorizat de a ţine o arhivă hard-copy a documentelor traduse, însă este o chestie de maturitate a unui business. În plus în momentul de faţă, tehnica ne permite să ţinem arhive electronice destul de simplu.
În aceeaşi ordine de idei, eu nu lucrez în domeniul traducerilor autorizate, totuşi ţin arhivă electronic cu fiecare traducere, revizie, evaluare, corectură, fişier care e legat de o comandă care a trecut pe la mine de când am început să lucrez. Nu este o chestie de obligativitate juridică, ci de organizare a propriilor evidenţe, arhive şi a afacerii mele.
O să recitesc ultimele mesaje şi voi reveni cu precizări în măsura în care sunt sigură de ceea ce spun şi dacă va fi necesar.
Numai bine.
[Edited at 2006-01-17 08:19]
[Edited at 2006-01-17 08:37]
| | | | | Páxinas no tema: < [1 2 3 4 5 6 7] > | Non hai ningún moderador asignado específicamente a este foro. Para informar do incumprimento das normas do sitio ou para obter axuda, por favor, contacte co persoal do sitio » [Autorizaţie MJ] Este legal aşa ceva? | CafeTran Espresso | You've never met a CAT tool this clever!
Translate faster & easier, using a sophisticated CAT tool built by a translator / developer.
Accept jobs from clients who use Trados, MemoQ, Wordfast & major CAT tools.
Download and start using CafeTran Espresso -- for free
Buy now! » |
| | Anycount & Translation Office 3000 | Translation Office 3000
Translation Office 3000 is an advanced accounting tool for freelance translators and small agencies. TO3000 easily and seamlessly integrates with the business life of professional freelance translators.
More info » |
|
| | | | X Sign in to your ProZ.com account... | | | | | |
Login to reply/comment 
